„Bella Ciao” nu este despre ce credeai tu. Ce spuneau versurile originale și cine era „frumoasa” căreia i se spune „adio”

În ciuda ritmului vesel și antrenant ce te face să o fredonezi iar și iar, melodia „Bella Ciao” are o poveste sumbră. Cântecul a fost un imn antifascist din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care a devenit popular printre revoluționarii din întreaga lume.

Însă, melodia a apărut dintr-o cu totul altă tragedie, iar „frumoasa” din versurile inițiale nu era iubita unui partizan, așa cum cred astăzi cei mai mulți oameni.

Versurile cunoscute ale piesei „Bella Ciao”, ce a devenit și mai cunoscută după ce a fost auzită în serialul „Fabrica de bani/ Casa de papel”, produs de Netflix, fac referire la un partizan care își ia rămas bun de la partenera sa, pentru că știe că i se apropie moartea. Dar până să se ajungă la această versiune a cântecului, povestea era alta.

Italienii cântă „Bella Ciao” în fiecare an, pe 25 aprilie

Melodia nu s-a născut ca un imn partizan. Primii săi autori au fost femeile din secolul al XIX-lea care lucrau pe câmpurile de orez din Câmpia Padului, în nord-estul Italiei, și care cântau cântece de jale în care se plângeau de condițiile lor dure de muncă.

Versurile originale descriu „insectele și țânțarii”, „bastonul” șefului, spatele „încovoiat” al femeilor care lucrau la câmp, și faptul că-și pierdeau tinerețea cu o astfel de muncă grea și anostă. Metrul său repetitiv cvadruplu pare menit să marcheze orele lungi de muncă și să facă timpul să pară că trece mai repede.

La fel ca în adaptarea din timpul războiului, cuvintele „bella ciao” (adică „adio, frumoaso”, n.r.) au fost cântate de trei ori în al doilea rând al fiecărui vers, dar identitatea frumoasei căreia acele femei îi făceau cu mâna rămâne neclară. Ar putea fi vorba de frumoasa lor tinerețe, de libertatea lor sau chiar de ele însele.

Cum a devenit melodia un imn partizan

În anii 1940, un autor necunoscut a adaptat cântecul de protest al acelor femei pentru mișcarea de rezistență italiană, spunând povestea unui tânăr care își părăsește iubita pentru a se înrola în miliția de partizani și care, probabil pentru ultima dată, își ia rămas-bun de la ea. Această versiune oferă o narațiune mult mai întunecată: „Ia-mă”, îi cere naratorul partizanului, „pentru că simt că se apropie moartea”.

„Dacă mor ca partizan”, continuă el, „trebuie să mă îngropi/ sus în munte/ la umbra unei flori frumoase/ și toți cei care vor trece pe acolo/ vor spune: «Ce floare frumoasă/ Aceasta este floarea partizanului / care a murit pentru libertate»”. Repetarea primelor cuvinte pare să transmită pericolul iminent al apropierii invadatorului, la fel de mult ca și incapacitatea naratorului de a-și lua rămas-bun pentru ultima oară.

Astăzi, melodia este încă un element proeminent în peisajul politic al Italiei. Cel mai recent adoptat de mișcarea de protest Sardines în timpul protestelor anti-Salvini din anul 2019, cântecul a devenit un subiect controversat atunci când un politician al partidului Liga a fost mustrat pentru că a postat pe rețelele sociale o caricatură în care bărbați înarmați țintesc oamenii care cântă „Bella Ciao” de Ziua Eliberării.

În fiecare an, pe 25 aprilie, italienii se adună în jurul meselor și grătarelor încărcate și cântă „Bella Ciao” de cel puțin șase ori, cu mâna dreaptă pe inimă. Melodia a devenit parte din ritualul anual de celebrare a Zilei Eliberării – aniversarea încheierii din 1945 a regimului fascist și a ocupației naziste.

În martie și aprilie 2020, în timpul primului lockdown al Italiei, melodia „Bella Ciao” a putut fi auzită în mod constant, venind de pe acoperișurile, ferestrele și balcoanele ce dădeau spre străzile goale din Roma, Milano și Bologna, ca o mantră colectivă și liniștitoare.

Melodia „Bella Ciao”, folosită de numeroase ori

Însă, actorul franco-italian Yves Montand, născut Ivo Livi, a fost cel care a adus pentru prima dată „Bella Ciao” în atenția publicului mondial. Artistul născut în Toscana – a cărui familie a fugit în sudul Franței în timpul fascismului – ar fi interpretat-o pentru prima dată în afara Italiei în anul 1964, începând astfel călătoria sa de la folclorul partizan la triumful internațional antifascist.

În afara Italiei, melodia a fost cântată în timpul protestelor din anul 2013 din Parcul Gezi din Istanbul împotriva guvernului Erdogan. François Hollande a folosit o adaptare a acestuia în timpul campaniei sale prezidențiale din 2012 din Franța și, în același an, a fost transformat într-un cântec activist de mediu („Do it now”) care cerea acțiuni împotriva încălzirii globale. În America de Sud, activiștii anti-Bolsonaro din Brazilia și columbienii care protestează împotriva guvernului lor au realizat propriile versiuni ale acestuia și le-au cântat în marșuri.

Adaptările artistice ale acestui cântec ajung și mai departe. Cântăreața de muzică populară argentiniană Mercedes Sosa, care s-a opus și a fugit de dictatura peronistă, a cântat piesa ca exilată în Europa, uimind un public milanez în 1983. Manu Chao, a cărui familie a fugit de dictatura lui Franco în Spania, interpretează adesea versiunea sa latino-americană a cântecului partizan, iar pentru cântărețul și compozitorul bosniac Goran Bregovic, „Bella Ciao” este un element obișnuit al concertelor sale.

Cântecul fost catapultat pe scena comercială mondială atunci când a apărut ca coloană sonoră a serialului de succes Netflix „Fabrica de bani/ Casa de papel” în 2018, cu o adaptare de Manu Pilas. Marc Ribotinclude o interpretare live a piesei „Bella Ciao” cu Tom Waits pe albumul său politic, „Songs of Resistance 1942-2018”.

Cum a călătorit „Bella Ciao” până acum, atingând artiști, activiști și politicieni care, de multe ori, nu ar fi capabili să înțeleagă sensul literal al cântecului?

Explicația lui Alex Pina, creatorul serialului „Fabrica de bani”, este că e pur și simplu „un cântec de luptă, care evocă un vis de libertate”.

Versurile celei mai cunoscute versiuni a melodiei „Bella Ciao”

„Într-o dimineață m-am trezit,

adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso!

Într-o dimineață m-am trezit

Și l-am găsit pe invadator.

 

O, partizan, ia-mă de aici

adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio.

O, partizan, ia-mă de aici

Că-mi vine să mor.

 

Și dacă mor ca un partizan

adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio,

Și dacă mor ca un partizan

trebuie să mă îngropi.

 

Să mă îngropați acolo sus în munți,

adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio,

Îngroapă-mă acolo sus în munți

Sub umbra unei flori frumoase.

 

Și oamenii care vor trece pe aici

adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio,

și oamenii care vor trece pe lângă tine

vor spune: «Ce floare frumoasă».

 

Aceasta este floarea partizanului,

adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio, frumoaso, adio,

Aceasta este floarea partizanului.

care a murit pentru libertate.”