Cea mai mică țară din lume nu este Vaticanul. A avut o populație de 50 de persoane și se află în Europa

Sealand este o țară mică, situată în Marea Nordului, la aproximativ 12 mile de coasta Angliei. Este considerată cea mai mică țară din lume, care a avut cândva o populație de 50 de persoane.

Sealand a fost creată în 1967 de către Paddy Roy Bates, care a declarat-o națiune independentă după ce el și familia sa au ocupat un fort dezafectat al Marinei, în apropiere de HM Fort Roughs.

Povestea Sealand este fascinantă și a fost gazda unor evenimente interesante de-a lungul anilor.

Ce este și unde se află cea mai mică țară din lume?

Sealand este un loc ciudat.

Este cea mai mică țară din lume și se află pe o platformă din Marea Nordului care a fost folosită cândva ca fort militar.

În 1967, Paddy Roy Bates, un maior în retragere din armata britanică, s-a autoproclamat conducător al țării, iar familia sa o conduce de atunci.

Sealand a avut parte de controverse de-a lungul anilor și rămâne o ciudățenie până în prezent.

A început ca o idee care a devenit un cadou pentru soția sa, Joan, de ziua ei.

În ajunul Crăciunului din 1966, Bates a luat o barcă și a condus-o până la platformă. Apoi, cu ajutorul unui cârlig de prindere, a unei frânghii și a spiritului său, a urcat în vârful platformelor și le-a revendicat, cucerindu-le pentru soția sa ca pe un cadou.

Cadoul în sine era ciudat și nu era nimic deosebit la vedere; în trecut, avea un scop mult diferit. La începutul anilor 1940, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, Turnul Roughs Ford al Majestății Sale (HMF) era un avanpost și unul dintre cele cinci care apărau Tamisa.

Era de mărimea a două terenuri de tenis, amplasate pe două turnuri de beton goale, la aproximativ 60 de metri deasupra oceanului.

În perioada sa de glorie, platforma era deservită de peste o sută de militari britanici înarmați până în dinți cu tunuri antiaeriene. Aceste tunuri au stat între bombardierele naziste și Londra în timpul războiului.

Fortul a fost abandonat la sfârșitul anilor 1950, mult după înfrângerea germanilor, iar când Roy a venit să îl revendice, Marea Britanie îl uitase de mult. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat autoritățile britanice să îi ordone să îl abandoneze.

În ciuda avertismentelor acestora, Roy Bates era un om înrăit, care servise încă de la vârsta de 15 ani, mai întâi în Războiul Civil Spaniol și apoi în Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Italia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Așadar, Roy Bates nu era speriat de birocrații care încercau să-i spună ce să facă. În schimb, le-a ignorat avertismentele și a continuat ceea ce făcea, iar reputația Sealand a crescut ca urmare.

Suveranitatea unei micronațiuni

Povestea începe cu Roy Bates care înființează un post de radio pirat pe platformă în 1965. La acea vreme, era ilegal, dar Bates a văzut o oportunitate.

El și-a înființat mai întâi postul de radio într-un vechi fort din al doilea război mondial numit Knock John, un alt fort folosit pentru a respinge asaltul german, acum dezafectat.

Bates a început acest post de radio pirat pentru că, la fel ca mulți alții, nu se bucura de monopolul BBC asupra undelor radio.

La acea vreme, British Broadcasting Corporation (BBC) era singurul post de radio legal și deținea un control total asupra a ceea ce oamenii puteau și nu puteau asculta.

Bates și-a înființat postul de radio pirat pentru că a văzut în această situație o oportunitate de a oferi oamenilor muzica pe care doreau să o asculte, nu doar ceea ce voiau să audă guvernul.

Cu toate acestea, autoritățile britanice au făcut imposibil ca Bates și alte posturi de radio pirat să emită, așa că ofițerul de marină pensionat a renunțat. La vremea respectivă, liderii ar fi putut crede că Bates va renunța la Fort Roughs, dar acesta nu s-a lăsat.

Se spune că, după o noapte cu prietenii și comentariile soției sale, Bates a numit fortul „Principatul Sealand” pe 2 septembrie 1967. Era ziua de naștere a soției sale și, nu după mult timp, familia sa s-a mutat cu el în cea mai mică țară din lume.

Marea Britanie denunță o ocupație ilegală

Înființarea acestei suveranități nerecunoscute în apele britanice, la doar șapte mile de coasta Suffolk, a atras rapid atenția guvernului britanic.

Autoritățile britanice au fost nemulțumite de această turnură a evenimentelor, descriind Sealand ca fiind „o ocupație ilegală a unei structuri care nu este recunoscută ca o insulă conform dreptului internațional”.

Pe de altă parte, Bates era ferm convins că Sealand era propria sa țară și că el era conducătorul ei de drept. Autoritățile au văzut în această situație o versiune a Cubei și au fost hotărâte să o oprească.

Astfel, în 1968, armata a trimis elicoptere pentru a distruge avanposturile rămase, pentru a împiedica apariția altor principate. Din nou, Roy și familia sa au văzut o potențială amenințare la adresa mijloacelor lor de trai.

Apoi, când oficialii britanici lucrau la o geamandură în apropierea principatului, Michael, fiul lui Roy, a tras cu un pistol de calibrul 22 în ei.

Ca răspuns, guvernul britanic l-a acuzat pe Michael de posesie ilegală de arme, dar instanța nu s-a pronunțat așa cum se aștepta. Deoarece acțiunile s-au petrecut în afara jurisdicției britanice, acestea erau nepedepsite de lege.

Sealand a crezut că aceasta este o recunoaștere a țării lor, așa că și-a declarat independența.

Lovitura de stat în cea mai mică țară din lume

În 1978, un om de afaceri vest-german pe nume Alexander Gottfried Achenbach s-a declarat „prim-ministru” al Sealand-ului și a organizat o lovitură de stat.

Bates plecase din Sealand pentru a se ocupa de o urgență familială, iar în timpul absenței sale, Achenbach și câțiva mercenari germani și olandezi au preluat conducerea platformei.

Aceștia l-au luat ostatic pe prințul Michael și l-au închis timp de patru zile. Bates a adunat rapid o echipă pentru a recuceri platforma fără incidente.

Mulți dintre membrii grupului lui Achenbach au fugit în timpul operațiunii, dar Bates a decis să îl țină ostatic pe Achenbach. Când un ambasador britanic a negociat cu Bates, acesta l-a eliberat în cele din urmă pe Achenbach.

Extinderea Regatului Unit

În anii 1980, guvernul britanic și-a extins apele teritoriale pentru a elimina orice legitimitate a pretențiilor Sealandului. Cu toate acestea, Bates a continuat să afirme că Sealand este o țară independentă.

Răspunsul său a fost să emită moneda, pașapoartele și timbrele Sealand-ului. Țara a avut chiar și un steag și un motto E Mare, Libertas, care înseamnă „Din mare, libertate”.

Din nefericire, în anii 1990, Sealand a fost nevoită să își anuleze pașapoartele după ce oamenii au folosit unele dintre ele pentru activități infracționale.

În 2006, un incendiu a izbucnit pe platformă și a distrus principalul generator de energie, ceea ce a determinat o perioadă în care platforma a fost scoasă la vânzare. Cu toate acestea, cetățenii au găsit o soluție și au rezolvat problemele.

Sealand există și astăzi, iar Michael Bates și familia sa rămân implicați în bunăstarea Sealand-ului și îl operează ca o țară independentă. Ei au stabilit chiar și o securitate cu normă întreagă pe platformă.

Principatul are chiar și un site web și vinde suveniruri, precum monede, plasturi și tricouri, pentru a ajuta la acoperirea costurilor. În mod incredibil, o structură atât de mică din mijlocul mării și-a menținut suveranitatea timp de peste 50 de ani.

Sealand a avut parte de o invazie a mercenarilor și de amenințări constante din partea guvernului britanic, dar au rămas fermi.

Deși nicio altă țară nu o recunoaște oficial, Sealand este cea mai mică țară din lume și are o istorie interesantă.

Ceea ce a început ca un fort din Al Doilea Război Mondial a devenit un proiect de familie și o națiune independentă. În ciuda trecutului său zbuciumat, Sealand continuă și este recunoscută, chiar dacă neoficial, ca fiind cea mai mică țară din lume.