Cum a ajuns Ungaria să trăiască un coșmar economic. Povestea celei mai mari hiperinflații din istorie

Situația economică actuală din Venezuela este deprimantă. Rata anuală a inflației scapă de sub control, iar milioane de venezueleni se străduiesc să își permită chiar și articole de bază, cum ar fi alimentele și articolele de toaletă.

Prețurile se dublează în fiecare lună și, dacă este să dăm crezare economiștilor, rata inflației va atinge 1 milion de procente până la sfârșitul acestui an.

Ultima dată când a avut loc o hiperinflație de o asemenea amploare a fost în Zimbabwe, între anii 1990 și 2000, când guvernul a tipărit faimoase bancnote de 100 de trilioane de dolari, într-o încercare zadarnică de a face mai convenabil transportul de numerar. Această bancnotă valora atunci aproximativ 30 de dolari.

Dar hiperinflația din Zimbabwe a fost doar a doua cea mai gravă din istorie.

Cea mai gravă hiperinflație din istorie

Cea mai gravă a fost suferită de maghiari între 1945 și 1946, când rata zilnică a inflației a fost de peste 200%. În comparație cu inflația din Zimbabwe și Ungaria, economia Venezuelei, care este o epavă, pare foarte amatoricească.

Ungaria a primit prima sa monedă după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război Mondial. Aceasta s-a numit kronoa, dar, fiind un guvern nou, fără o economie reală care să susțină moneda, valoarea kronoa a scăpat rapid de sub control. Pentru a opri inflația, guvernul a decis să renunțe la korona și a introdus pengo în 1927.

Pengo a fost ancorat la standardul aurului, iar la început a fost una dintre cele mai stabile monede din lume. A dus Ungaria prin marea depresiune economică din anii 1930 și apoi prin cea mai mare parte a celui de-al Doilea Război Mondial, până în 1944, când trupele lui Hitler au mărșăluit în Regat. Războiul care a urmat, între forțele germane și cele sovietice, a devastat țara din punct de vedere economic, iar valoarea pengo s-a prăbușit.

Când războiul s-a încheiat, iar pengo nu și-a revenit, guvernul a decis să tipărească bani și să inunde țara cu bancnote – pentru că, dacă nu putea opri căderea pengo-ului, putea cel puțin să se asigure că oamenii aveau suficienți bani în mână. Cunoaștem cu toții falsitatea acestui argument, iar acesta nu a făcut decât să împingă economia Ungariei pe marginea prăpastiei.

Prețurile au sărit în aer

Ceva care a costat 379 de pengo în septembrie 1945:

• a costat 72.330 de pengo în ianuarie 1945,
• 453.886 de pengo în februarie, 1.872.910 în martie,
• 35.790.276 de pengo în aprilie,
• 11,267 miliarde de pengo la 31 mai,
• 862 de miliarde de pengo la 15 iunie,
• 954 trilioane de pengo la 30 iunie,
• 3 miliarde de miliarde de pengo la 7 iulie,
• 11 trilioane de miliarde de pengo la 15 iulie și
• 1 trilion de trilioane de pengo la 22 iulie 1946.

În perioada de vârf, prețurile se dublau la fiecare 15 ore.

În 1927, atunci când a fost introdus pengo, existau 5,26 pengo pentru un dolar american. La începutul inflației, în iunie 1944, pengo scăzuse la 33 față de un dolar american.

Apoi, pengo s-a prăbușit.

Acesta a continuat să scadă într-un ritm fantastic până când, în iunie 1946, existau 460 de trilioane de pengo pentru un dolar american.

Pentru a face față scăderii valorii pengo, guvernul a continuat să introducă noi monede cu fiecare valoare nominală în creștere. Pengo a fost înlocuit cu Mpengo (sau 1 milion de pengo) care, la rândul său, a fost înlocuit cu Bpengo (sau 1 miliard de pengo), care a fost înlocuit cu Adopengo indexat la inflație.

Bancnotele aveau același design, dar erau colorate diferit. Bancnota din imaginile de mai sus este un Bpengo de 100 de milioane sau unu urmat de douăzeci de zerouri! A fost cea mai mare valoare nominală pusă în circulație, dar inflația a fost atât de mare încât valora doar aproximativ 20 de cenți americani.

Pentru a vă face o idee despre cât de mulți bani erau tipăriți, gândiți-vă la faptul că în iulie 1945, circulația monetară era de 25 de miliarde. Aceasta a crescut la 1.646 de miliarde în ianuarie 1946, la 65 de milioane de miliarde în mai 1946 și la 47 de miliarde în iulie 1946. Spre final, guvernul a rămas efectiv fără hârtie de bună calitate pentru a tipări bancnote.

În cele din urmă, în august 1946, guvernul a renunțat cu totul la pengo și a decis să o ia de la zero. A fost introdusă o nouă monedă, forintul, la o rată de un forint pentru fiecare 400.000 de cvadrilioane de pengo – adică un 4 urmat de 29 de zerouri.

Din fericire, situația economică a țării s-a stabilizat, iar forintul a supraviețuit până în anii 1990, când tranziția la o economie de piață a afectat negativ valoarea forintului.