Povestea tragică a singurelor cvintuplete identice din lume. „N-am fost tratate ca niște oameni”

Nimeni nu ar fi putut ști, nici măcar Elzire Dionne, că va da naștere unor cvintuplete. Deja mamă a cinci copii, șocul de a naște încă cinci fetițe – Annette, Émilie, Yvonne, Cécile și Marie – a lăsat-o inconștientă timp de două ore. „Ce mă voi face cu toți acești copii?”, ar fi strigat ea, disperată.

Elzire bănuia că era însărcinată cu gemeni, dar nu i-a trecut prin minte posibilitatea de a avea cvintupleți. Și de ce s-ar fi gândit? Medicii spun că șansele de a avea cvintupleți în mod natural sunt de aproximativ una la 55 de milioane, dar șansele de a avea cvintupleți identici sunt incalculabile. Surorile Dionnes sunt singurele cvintuplete identice înregistrați vreodată și primii cvintupleți despre care se știe că au supraviețuit copilăriei.

Un medic, eforturi colosale pentru a le ține în viață. Cu ce le-a hrănit

Cele cinci fetițe s-au născut pe 28 mai 1934, cu două luni înainte de termen, în apropiere de satul Corbeil, în nordul provinciei Ontario, Canada. Împreună au cântărit doar puțin peste 6 kilograme, cea mai mare dintre ele cântărind 1,134 kilograme, în timp ce cea mai mică avea doar 680 de grame. Abia trăiau, cu probleme respiratorii grave, iar condițiile din fermă, fără căldură și electricitate, nu le ajutau să supraviețuiască.

Medicul local Allan Roy Dafoe, care a fost prezent la naștere, a făcut eforturi colosale și de succes, menținându-le în viață pe cele cinci fetițe născute prematur, în condiții dificile și fără acces la echipamente medicale.

Doctorul a sterilizat ferma, a ținut bebelușii la căldură într-un coș de răchită folosind sticle cu apă caldă sau cuptorul deschis și a recrutat asistente medicale pentru a-i masa cu ulei de măsline. Înainte de a se putea organiza aprovizionarea cu lapte matern, Dafoe a ordonat ca bebelușii să fie hrăniți cu lapte de vacă, apă sterilizată și sirop de porumb, amestecat cu una sau două picături de rom, ca stimulent.

Reacțiile lumii la nașterea cvintupletelor. Unele dintre ele, jenante

Pe măsură ce vestea despre nașterea miraculoasă s-a răspândit în America de Nord, reporteri și fotografi s-au perindat prin micul oraș, urmați de mii de spectatori. Aceștia s-au adunat în fața fermei și au tras cu ochiul pe la ferestre pentru a vedea ceea ce devenise deja un spectacol ciudat.

Unii îi ridiculizau pe părinți. Un cuplu s-a oferit chiar să cumpere patul în care s-au născut fetele pentru o mie de dolari. Alții au oferit ajutor financiar, iar un spital a trimis două incubatoare.

În cele din urmă, un expozant de la Expoziția Mondială din Chicago l-a contactat pe tatăl cvintupletelor, Oliva Dionne, pentru a expune bebelușii. Oliva era disperat și avea nevoie de bani. S-a adresat preotului din sat pentru îndrumare. Preotul nu doar că l-a sfătuit să accepte oferta, dar s-a oferit să îi devină impresar.

Părinții cvintupletelor au renunțat la custodia lor

Oliva a regretat aproape imediat că a fost de acord. A încercat să rupă contractul, dar promotorii Târgului din Chicago au refuzat. La sfatul avocatului lor, Oliva și Elzire Dionne au cedat custodia cvintupletelor către Crucea Roșie pentru o perioadă de doi ani, pentru a le proteja de exploatare. În schimb, Crucea Roșie a construit o creșă chiar vizavi de fermă pentru ca fetele să locuiască.

În interiorul casei, fetele au fost tratate ca niște prințese. Dar Elzire și Oliva nu s-au simțit niciodată bineveniți. Erau urmăriți oriunde mergeau și nu li s-a permis niciodată să stea singuri cu cele cinci fiice identice ale lor.

Câteva luni mai târziu, guvernul a adoptat un proiect de lege prin care părinților li se lua custodia fetelor, până la împlinirea vârstei de 18 ani. În scurt timp, grădinița lor a devenit o adevărată grădină zoologică pentru copii. A fost proiectat un loc de joacă în aer liber, înconjurat de o arcadă acoperită, ce le permitea turiștilor să le privească pe surori în spatele unor ecrane unidirecționale în timp ce ele se jucau.

Fetele au fost îngrijite de un personal format din trei infirmiere, o menajeră și două cameriste. Trei polițiști le păzeau în permanență. Întreaga proprietate era înconjurată de un gard de sârmă ghimpată înalt de doi metri. Peste tot erau atârnate mesaje precum: „Vă rugăm să cooperați; se cere liniște” și „Nu este permisă fotografierea copiilor”.

Cvintupletele aveau un program strict

Fetele au fost crescute cu o disciplină strictă. Se trezeau la 6:30 dimineața, primeau suc de portocale și ulei de ficat de cod, apoi mergeau să le fie aranjat părul. Ulterior, spuneau rugăciuni și luau micul dejun.

După această masă, cele cinci surori se jucau într-un solar sau o „cameră de soare” timp de treizeci de minute, luau o pauză de cincisprezece minute, iar la ora nouă aveau inspecția de dimineață cu doctorul Dafoe. Cina le era servită la ora șase fix. Înainte de culcare, fetele își spuneau rugăciunile de seară.

Pe măsură ce au crescut, surorile au început să apară în reclame care susțineau tot felul de produse: ketchup-Heinz, ovăz Quaker, bomboane Lifesavers, săpun Palmolive, Lysol, mașini de scris, pâine, înghețată, huse igienizate pentru saltele și multe altele. Magazinele de suveniruri vindeau fotografii înrămate, cești, farfurii, plăci, batoane de ciocolată, cărți, cărți poștale și păpuși.

Oliva însuși, tatăl cvintupletelor, a condus un magazin de suveniruri aflat vizavi de locul în care ele creșteau. Fetele au apărut, de asemenea, în trei filme de la Hollywood. În cei nouă ani pe care i-au petrecut în „Quintland”, ele au adus în Ontario venituri turistice totale de peste 50 de milioane de dolari. În această scurtă perioadă, Quintland a fost cea mai mare atracție turistică din Ontario, depășind Cascada Niagara.

Cvintupletele, reunite cu familia lor. Coșmarul trăit acasă

În anul 1943, după o bătălie juridică care a durat nouă ani, Oliva și Elzire Dionne au obținut înapoi custodia copiilor lor. Însă, reîntâlnirea nu a fost deloc una fericită. Dimpotrivă, a fost una de coșmar. Bogăția transformase familia. Elzire le trata cu asprime, le insulta, le lovea și începuse chiar să le abuzeze. „Nu ne-au tratat ca pe niște copii. Eram servitoarele lor, sclavii lor. Nu era ceva uman”, au declarat Annette și Cécile pentru The New York Times în anul 2017.

Odată ce au împlinit 18 ani, cele cinci fete au plecat la școala din Quebec și s-au stabilit acolo. Émilie a murit tânără, la vârsta de 20 de ani, când epilepsia netratată i-a provocat o criză letală. Marie a murit în 1970 din cauza unui cheag de sânge în creier.

Până atunci, surorile și-au primit partea care le revenea din fondul lor – 183.000 de dolari fiecare, echivalentul sumei de 1,3 milioane de dolari în prezent. În 1998, cele trei surori rămase în viață au dat în judecată guvernul pentru exploatarea lor și au primit 4 milioane de dolari canadieni.

Yvonne a murit în 2001. În 2012, fiul lui Cécile a golit contul bancar al mamei sale și a dispărut, lăsând-o din nou în grija statului, iar acum femeia trăiește într-un azil de bătrâni administrat de stat. Annette locuiește în Montreal.