Primul dovleac de Halloween, făcut de o fantomă pedepsită de Dumnezeu și de Diavol
Dovlecii sculptați astfel încât să aibă fețe înspăimântătoare, amuzante sau simpatice și transformați apoi în felinare cu ajutorul unor lumânări sunt unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Halloween-ului, dacă nu chiar cel mai cunoscut. Puțini știu, însă, că primul astfel de dovleac de Halloween ar fi fost făcut de o fantomă pedepsită atât de Dumnezeu, cât și de Diavol.
Este posibil ca practica de a sculpta fețe pe dovlecii de Halloween să aibă rădăcini în Irlanda, unde primele legume folosite astfel erau napii. „Jack-o’-lantern”, numele dovleacului de Halloween, provine dintr-o legendă irlandeză.
Aceasta se referă la un bărbat cunoscut drept Stingy Jack, adică „Jack Zgârcitul”. Imigranții irlandezi au adus tradiția în America, patria dovleacului, după care dovlecii sculptați au devenit parte a festivităților de Halloween.
Legenda lui Zgârcitului Jack
Legenda de care se leagă sculptarea dovlecilor de Halloween spune că Zgârcitul Jack l-a invitat pe Diavol să bea ceva cu el. Bărbatul nu a vrut să plătească pentru băutura sa, așa că l-a convins pe Diavol să se transforme într-o monedă pe care el să o folosească pentru a cumpăra băuturile.
Însă, odată ce Diavolul a făcut acest lucru, Jack a decis să păstreze banii și i-a pus în buzunar, lângă o cruce de argint, care l-a împiedicat pe Diavol să se transforme înapoi în forma sa inițială.
În cele din urmă, Jack l-a eliberat pe Diavol, cu condiția ca acesta să nu-l deranjeze timp de un an și ca, în cazul în care Jack va muri, să nu-i revendice sufletul.
Farsă după farsă
În anul următor, Jack l-a păcălit din nou pe Diavol să se urce într-un copac pentru a culege un fruct. În timp ce era sus în copac, Jack a sculptat un semn al crucii în scoarța copacului, astfel încât Diavolul să nu poată coborî până când acesta nu-i promitea lui Jack să nu-l mai deranjeze timp de zece ani.
La scurt timp după aceea, Jack a murit. După cum spune legenda, Dumnezeu nu i-ar fi permis intrarea în rai. De cealaltă parte, Diavolul, supărat de farsele pe care i le jucase Jack și ținându-și cuvântul de a nu-i revendica sufletul, nu i-a permis lui Jack să intre în iad.
Astfel, Jack a fost trimis în noapte având la el doar un cărbune aprins care să-i lumineze calea. Bărbatul a pus cărbunele într-un nap cioplit și de atunci ar cutreiera lumea cu el.
Irlandezii au început să se refere la această figură fantomatică sub numele de „Jack cu lanternă”, iar apoi, pur și simplu, „Jack O’Lantern”.
Această legendă s-a bazat probabil pe o etimologie paralelă a termenului „jack-o-the-lantern” ca fiind asemănător cu „will-o-the-wisp” – expresie ce se referă, în limba engleză, la o lumină misterioasă văzută noaptea în zonele împădurite sau mlăștinoase – uneori cu cauze naturale, alteori ca urmare a copiilor ghiduși care aprind felinare.
Originea dovleacului de Halloween
În Irlanda și în Scoția, oamenii au început să facă propriile versiuni ale felinarelor lui Jack, cioplind fețe înfricoșătoare în napi și plasându-le la ferestre sau lângă uși pentru a-l speria pe Jack Zgârcitul și pe alte spirite rele rătăcitoare.
În Anglia, în loc de dovleci se folosesc sfecle mari. Imigranții din aceste țări au adus cu ei tradițiile lor de sculptare a legumelor atunci când au venit în Statele Unite ale Americii, contribuind la transformarea sculpturii americane în dovleac de la un obicei general de toamnă la unul asociat exclusiv cu Halloween.
