Războiul de 100 de ore pornit de la un meci de fotbal pentru Cupa Mondială

În 1990, un meci între Dinamo Zagreb și Steaua Roșie Belgrad a degenerat într-o bătaie generală între fani și poliție. Mulți specialiști sunt de părere că această bătaie generală a declanșat războiul de independență al Croației, desfășurat între 1991 și 1995.

Există totuși un caz în care un război s-a declanșat între două țări din cauza unei serii de meciuri de fotbal.

În 1969, țările vecine, El Salvador și Honduras, s-au întâlnit de trei ori în calificările pentru Cupa Mondială din 1970. Primele două partide au avut loc pe 8, respectiv 15 iunie și au fost marcate de violențe între fani.

Pe 29 iunie, după al treilea meci dintre cele două echipe, guvernul salvadorian a declarat că a întrerupt legăturile diplomatice cu Honduras.

Bombardamente și invazie

Acțiunea militară a început la două săptămâni distanță, cu bombardamente aeriene și o invazie terestră. Din fericire, un armistițiu a fost negociat la doar patru zile de la începerea conflictului armat, iar acesta a rămas cunoscut în istorie drept „Războiul de 100 de ore”, datorită duratei reduse.

Citește și: „Rușinea de la Gijon”. Meciul care a schimbat Campionatul Mondial de Fotbal

Era fotbalul un element atât de important pentru cele două țări încât să pornească un război?

Cum era de așteptat, motivele se duc mai departe de cele trei meciuri de fotbal, dar și acestea au avut un rol esențial, fiind o oportunitate perfectă prin care cetățenii celor două țări să-și exprime nemulțumirile prin intermediul violenței, iar de acolo până la modul în care a escaladat conflictul nu a mai fost foarte mult.

Mărul discordiei dintre cele două țări vecine

El Salvador avea o populație mult mai ridicată decât Honduras, în ciuda suprafeței considerabile mai mici. Așadar, fermierii salvadorieni au început să migreze în Honduras pentru că se găseau mult mai multe terenuri dincolo de graniță. Până în anii ‘60 problema proprietății terenurilor a alimentat tensiunile sociale din Honduras împotriva migranților salvadorieni. S-a adoptat chiar o reformă agrară care îi expulza pe țăranii din El Salvador de pe terenurile din Honduras.

Nivelul de violență crescând împotriva salvadorienilor a determinat autoritățile să acuze în mod oficial Hondurasul de genocid.

Iată cum arăta declarația de încetare a relațiilor diplomatice trimise de El Salvador către Honduras: „În această republică există încă… omor, umilire și violarea femeilor, deposedare, persecuție și expulzare în masă care au vizat mii de salvadorieni doar din cauza naționalității lor, în evenimente care nu au precedente în America Centrală, nici în America în ansamblu”.

Citește și: Stadionul de fotbal din două emisfere. „Marele Zero” și cele 2 secunde de neînțelegeri internaționale

Descoperim astfel că meciurile de fotbal au adăugat pur și simplu un element mobilizator care dus un conflict deja existent spre escaladare.

Conflictul a sporit și sentimentul naționalist salvadorian, care a s-a extins atât de mult încât a culminat cu  Războiul Civil din El Savador, din 1979. Mulți dintre refugiații salvadorieni aveau deja experiența organizării politice din disputele funciare de pe teritoriul țării vecine, astfel războiul civil a fost o urmare previzibilă.

Violența din meciurile de la 1969 nu ar fi existat fără contextul socio-politic larg care exista în spate.