Tiramisu, desertul creat într-un bordel. Explicația denumirii e destinată adulților
Originile desertului Tiramisu sunt, bineînțeles, controversate, așa cum se întâmplă în cazul multor preparate cunoscute. Una dintre variante este aceea că prăjitura a fost inventată de matroana isteață a unui bordel, care le-o oferea clienților casei plăcerii conduse de ea. Denumirea acestuia ar fi legată de această istorie în fața căreia pudicii și-ar acoperi ochii și urechile.
Tiramisu, creat de matroana unui bordel. Semnificația denumirii
Conform asociației numite Academia Tiramisu (Accademia del Tiramisù, în limba italiană, n.r.), fondate în 2011, Tiramisu ar fi fost inventat în 1800 de matroana unui bordel din centrul orașului Treviso.
Matroana isteață ar fi creat acest desert afrodisiac pentru a-l oferi clienților la sfârșitul vizitei lor în bordel, pentru a-i revigora și pentru a rezolva problemele pe care le-ar fi putut avea cu soțiile lor, la întoarcerea acasă.
Potrivit aceleiași asociații, denumirea desertului înseamnă literalmente „ridică-mă”. Provine din dialectul din Treviso, „Tireme su”, devenit Tiramisù în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Aceasta ar fi, se pare, originea Tiremesù, un afrodisiac natural din secolul al XIX-lea, servit clienților într-un bordel.
De-a lungul secolelor, un văl de pudibonderie populară ar fi ascuns adevăratele origini ale Tiramisù. De fapt, acest lucru nu este menționat în cărți până în anii 1980. Unele aspecte particulare transmise pe cale orală ar fi o dovadă a originii venețiene și trevigiene a acestui desert. Rețeta ar proveni de la „sbatudin”, un amestec de gălbenuș de ou bătut cu zahăr și folosit în mod obișnuit de fermierii din Treviso ca un tonic pentru tinerii căsătoriți.
Tiramisu, inspirat dintr-un tonic pentru femeile însărcinate
Alte povești spun că Tiramisu ar fi fost inventat la începutul anilor 1970 la Le Beccherie, un restaurant din Treviso. Aparent, ar fi fost inspirat de un tonic servit femeilor însărcinate și mamelor care alăptează pentru a le întări forțele.
Cu toate acestea, dincolo de graniță, în Friuli Venezia Giulia, o regiune muntoasă ce se învecinează cu Austria și Slovenia, ar fi existat o rețetă scrisă de mână pentru tiramisu, despre care se spune că datează din 1959. Există o altă versiune a acestui desert, chiar mai veche, produsă în regiune, dar care implică frișcă bătută, mai degrabă decât mascarpone.
Autorul rețetei din Friuli este Norma Pielli, proprietar și bucătar la hotelul Albergo Roma din orașul alpin Tolmezzo. Potrivit localnicilor, ea a servit acest fel de mâncare, denumit inițial „felie de mascarpone”, unor excursioniști înfometați, iar unul dintre ei i-a dat numele pe care îl poartă până în prezent.
Deși Le Beccherie a fost mult timp locul de naștere cel mai larg acceptat al tiramisu, în urma descoperirii (și publicării ulterioare în 2016) a rețetei lui Pielli, guvernul italian a decis că acest lucru trebuie să se schimbe.
Astfel, în 2017, tiramisu a fost recunoscut ca fiind un „prodotto agroalimentare tradizionale”, adică o specialitate regională tradițională, aprobată oficial, din Friuli. Acest lucru a stârnit indignarea venețienilor, care au amenințat cu acțiuni în justiție pentru a combate acest decret.
În ciuda tuturor acestor lucruri, Veneto găzduiește în continuare Cupa Mondială Tiramisù anuală pentru bucătari amatori, axată pe două categorii: „rețetă originală” și „rețetă creativă”. În prima categorie trebuie să se folosească doar savoiardi, mascarpone, ouă, cafea, pudră de cacao și zahăr, toate furnizate de organizatori.
Alcoolul nu este permis, pentru că nu apare în niciuna dintre rețetele revendicate ca fiind originale (un detaliu pe care tabăra din Treviso îl folosește pentru a justifica teoria că se bazează pe un fel de mâncare servit cândva femeilor însărcinate), iar această listă „nu admite nicio variație”, insistă site-ul oficial.
Rețete „creative”
Aceste șase ingrediente sunt unul dintre puținele lucruri asupra cărora cele două regiuni aflate în conflict pot cădea de acord, deși versiunea mai bogată Le Beccherie folosește doar gălbenușuri de ou, bătute în mascarpone îndulcit, în timp ce preparatul Albergo Roma, mai ușor și mai spumos, include și albușurile bătute în mascarpone. Totuși, aici se termină variația; ambele modele îmbină amestecul cremos cu straturi de savoiardi înmuiat în cafea, iar apoi încheie totul cu un praf ușor de pudră de cacao.
La categoria „rețetă creativă” din cadrul concursului menționat, în afară de mascarpone, ouă, cafea și cacao, au fost folosite ingrediente precum: scorțișoară și ghimbir, dar și ananas, ceai matcha, chilli și bere, în timp ce o versiune vegană controversată a înlocuit crema de mascarpone cu lapte de orez, smântână vegetală și amidon de cartofi.
Astfel de libertăți ar îngrozi Confraternità del Tiramisù („Frăția Tiramisu”), cu sediul la Treviso, care reprezintă 50 de membri în regiunea Veneto. Aceasta nu este de acord cu evenimentul Cupa Mondială de Tiramisù și nici cu oricine altcineva care încearcă să modifice formula tradițională.
