Tradiții ciudate de nuntă
Curiozități

Tradiții de nuntă ciudate și mai puțin cunoscute

Nunta este pentru foarte mulți dintre oameni unul dintre cele mai memorabile evenimente de pe parcursul vieții.

De-a lungul timpului dinamica acestui eveniment s-a schimbat radical, iar fiecare cultură are o viziune diferită despre acest act nobil de unirea destinelor dintre îndrăgostiți.

Peste tot în lume există diverse tradiții, diferențele dintre acestea fiind covârșitoare. Astăzi o să trecem în revistă o parte dintre tradițiile de nuntă, din urmă cu unul sau două secole, mai puțin cunoscute și care pot fi considerate pe bună dreptate ciudate.

Tradiția cupei la nunta poporului Habesha

Poporul Habesha avea o ceremonie inedită în cadrul nunților, care implica o cupă, vin și o gaură. Când două persoane se căsătoreau, nunta se desfășura după standardele moderne, cu festin, momentul mirilor, muzică, voie-bună și, bineînțeles, urarea de bine pentru noaptea nunții.

A doua zi de dimineață însă, toți nuntașii se adunau pentru a vedea cum au mers lucrurile. Mirele apărea ținând în mână o cupă, pe care i-o oferea tatălui miresei.

În cazul ideal, cupa era în stare perfectă, cei doi bărbați ciocneau vinul care se turna, iar căsătoria era considerată cimentată. Dar în cealaltă extremă, dacă atunci când mirele deschidea degetul care acoperea gaura din cupă iar vinul se vărsa din cupă, nunta era anulată.

Acest lucru anunța că mirele descoperise că soția lui nu fusese virgină înainte de căsătorie și era nemulțumit.

Tradiția nuntașilor din Țara Galilor

Cuplul care se căsătorea își realiza prima dată ceremonia oficială de nuntă în cadrul bisericii, rapid și discret. Apoi începea adevărata nuntă, care simula o luptă. Mirele și prietenii lui se urcau pe cai și mergeau să atace casa miresei, iar un flautist îi acompania pe tot parcursul drumului.

Prietenii miresei reprezentau „apărarea”, pregăteau obstacole și capcane pe drumul către casa acesteia. Frânghii, diverse jocuri care să le dovedească abilitatea, erau obligatorii de trecut pentru ca soțul să se apropie de soția sa.

Dar lucrurile nu se opreau aici.

Chiar dacă ajungeau la casa miresei, prietenii mirelui trebuiau să recite poezii și să cânte pentru fetele dinăuntru. Bărbații luau apoi mireasa, iar prietenele ei plecau în urmărire, o nouă luptă se desfășura. După o zi, mireasa era adusă în siguranță la soțul ei, iar petrecerea continua pentru încă o noapte.

Dansul Poporului Lillooet

Poporul Lillooet avea un dans ritualic în momentul nunții, care se numea „dansul de atingere”. Oamenii dansau, iar femeile necăsătorite purtau o eșarfă.

Un bărbat se prindea de eșarfa unei femei dacă dorea să se căsătorească cu ea.

Dacă femeia nu voia să se mărite cu el, îi lua eșarfa înapoi și acesta trebuia să plece.

Când dansul se încheia, șeful tribului anunța numele cuplurilor rămase împreună. Dacă femeia îi permitea bărbatului să păstreze eșarfa până la sfârșit, ei erau considerați căsătoriți.

Tradiția Kamchadal de a dezbrăca mireasa

Poporul Kamchadal își are originea în nord-estul Rusiei și avea o tradiție de nuntă care se desfășura sub forma unei provocări.

Un bărbat care dorea să se căsătorească, trebuia să ceară întâi acordul părinților fetei, iar dacă aceștia îl considerau potrivit, îi acordau permisiunea și totodată misiunea de a o găsi și a o dezbrăca.

Când se aflau intențiile bărbatului, toate femeile din sat aveau ca scop să o protejeze pe posibila mireasă, o îmbrăcau pe fată în cat mai multe haine și chiar o înfășurau în plasă de pescuit.

În ziua în care mirele o găsea pe mireasă, sărea pe ea și începea să o dezlege și să o dezbrace, dar între timp femeile se alarmau și interveneau. Acestea îl loveau, îl zgâriau și încercau prin orice mijloace să-l rănească pe bărbat și să-l oprească. Dacă nu mai putea continua, jocul o lua de la căpăt, dar dacă reușea să ducă la capăt misiunea, mirele dezbrăca mireasa iar apoi fugea. Ulterior, mireasa se pregătea și îl invita pe bărbat în patul ei.

Tradiția suedeză de a oferi soțiilor statutul superior

În Suedia, ceremonia conținea mici trucuri prin care se dorea asigurarea faptului că soția deține controlul în căsnicie. Mireasa trebuie să încerce să-și vadă mirele în hainele de nuntă, înainte ca el să facă același lucru.

De asemenea, pe tot parcursul ceremoniei religioase, mireasa păstra un picior în fața picioarelor mirelui și trebuia să se așeze prima la banchetul de nuntă.

Ulterior, mireasa trebuia să scape un obiect pentru a își face soțul să se aplece pentru ea. Acest gest dădea asigurări că bărbatul își va îndoi mereu spatele la dorința femeii.

Tradiția bătăii mirelui

În Belarus și în Columbia, bătaia era considerată ruptă din rai chiar și în momentul în care doi îndrăgostiți își uneau destinele.

În Belarus, cavalerul de onoare al mirelui urma cuplul în dormitor în noaptea nunții, aștepta până când cei doi se băgau sub pături, apoi începea să-și lovească cu sete prietenul cu un bici în timp ce striga: „Priviți-vă unul pe altul, sărutați-vă și îmbrățișați-vă! Repede!”

În Columbia, lucrurile nu stăteau cu mult mai diferit, omul cu biciul îi urma pe cei doi în casa matrimonială și striga la mire: „Ia femeia!” și apoi îl bătea cu biciul.