1 Mai, Ziua Muncii. Originile sângeroase ale sărbătorii

1 Mai, Ziua Muncii, ce în prezent este sărbătorită de mulți români în aer liber, cu mici și carne la grătar, sau pe litoralul Mării Negre, are origini sângeroase. Rădăcinile acestei sărbători datează din secolul al XIX-lea, în Statele Unite ale Americii.

La sfârșitul anilor 1800, noțiunea de „fast” nu prea era de găsit. Mulți americani munceau 12 ore pe zi, șapte zile pe săptămână, adesea în locuri de muncă solicitante din punct de vedere fizic și, bineînțeles, prost plătite. Nici copiii nu erau scutiți – erau trimiși la muncă în ferme, fabrici și mine. Condițiile erau adesea dure și nesigure.

O paradă, la originea Zilei Muncii

În acest context, muncitorii americani au organizat prima paradă de Ziua Muncii, mărșăluind de la Primăria din New York până la un picnic uriaș într-un parc din centru, la 5 septembrie 1882.

„Muncitori la paradă”, era titlul publicat de ziarul american The New York Times. Articolul, care apărea pe ultima pagină, relata că 10.000 de oameni au mărșăluit „într-un mod ordonat și plăcut”, mult mai puțini decât prevăzuseră organizatorii că vor participa. Printre muncitori se numărau croitori, tipografi, cizmari, zidari și alți meseriași.

Întrucât nu era încă o sărbătoare oficială, mulți dintre cei prezenți și-au riscat locurile de muncă participând la greva de o zi. Pe pancartele lor, aceștia au cerut „Mai puțină muncă și salarii mai mari”, o zi de lucru de opt ore și interzicerea folosirii muncii deținuților. Au fost întâmpinați cu urale.

Mișcarea sindicală americană era una dintre cele mai puternice din lume la acea vreme, iar în anii care au urmat, municipalitățile și statele au adoptat legi care să recunoască Ziua Muncii. New York a făcut acest lucru în 1887, iar The Times a raportat că parada din acel an a fost mai mare ca niciodată, chiar și pe fondul tensiunilor politice legate de rolul grupurilor socialiste. Parcurile, magazinele și barurile din oraș erau pline.

A urmat un incident sângeros

Totuși, a fost nevoie de încă câțiva ani pentru ca guvernul federal să facă din această sărbătoare o sărbătoare națională – când a servit unui scop politic mai mare. În vara anului 1894, greva Pullman a perturbat grav traficul feroviar în Midwest, iar guvernul federal a folosit un ordin judecătoresc și trupe federale pentru a întrerupe greva.

Aceasta începuse atunci când Pullman Palace Car Co. a redus salariile fără a scădea chiriile în orașul companiei, numit și Pullman, care acum face parte din Chicago. Când muncitorii s-au plâns, proprietarul, George Pullman, a ordonat concedierea lor. Aceștia au decis să intre în grevă, iar alți lucrători din cadrul American Railway Union, conduși de activistul Eugene V. Debs, s-au alăturat acțiunii.

Citește și: Caragiale, provocat de Eminescu la duel pentru Veronica Micle. „L-am bruscat în societate, dar a tăcut frumuşel ca un om de nimic ce este”

Muncitorii au refuzat să manevreze vagoanele Pullman, ceea ce a dus la oprirea traficului de marfă și de pasageri în jurul orașului Chicago. Zeci de mii de angajați au părăsit locul de muncă, au izbucnit greve violente, iar autoritățile au deschis focul asupra mulțimilor furioase.

În timpul crizei, președintele Grover Cleveland a promulgat un proiect de lege la 28 iunie 1894, declarând Ziua Muncii sărbătoare națională. Unii istorici spun că motivul a fost acela că liderul american se temea să nu piardă sprijinul alegătorilor din clasa muncitoare.

Însă, aceasta nu era singura sărbătoare a muncitorilor care era luată în considerare. Începând din 1884, mișcarea sindicală a făcut apel la greve și proteste pe 1 mai pentru a milita pentru o zi de lucru de opt ore. Această sărbătoare a fost numită Ziua de 1 Mai, iar acum este sărbătorită în toată lumea, deși nu este recunoscută oficial în Statele Unite.

O bombă a explodat în timpul unui protest din Chicago

La 4 mai 1886, o bombă a explodat la o demonstrație în Piața Haymarket din Chicago, în sprijinul unei zile de lucru de opt ore și împotriva uciderii protestatarilor de către poliție. Autoritățile au deschis focul ca răspuns, iar șapte ofițeri și patru protestatari au fost uciși.

Episodul a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume, iar reacția poliției din Chicago a fost feroce. „Anarhiștii s-au lăsat înfrânți”, titra un articol de pe prima pagină a Times din 8 mai. Opt anarhiști au fost condamnați, iar patru au fost spânzurați.

Criticii au susținut că procesul s-a desfășurat în mod greșit, iar șapte ani mai târziu, guvernatorul John P. Altgeld i-a grațiat pe cei trei care mai erau în viață.

În anii care au urmat, Ziua de 1 Mai a devenit un prilej de protest față de arestările socialiștilor, anarhiștilor și sindicaliștilor. Pe măsură ce a fost asociată cu stânga radicală – și pe măsură ce Ziua Muncii a fost recunoscută de tot mai multe state – aceasta din urmă a ajuns să fie sărbătoarea dominantă în Statele Unite.

În ultimele decenii, Ziua Muncii a fost dominată mai mult de grătare, cumpărături și zile de plajă de ultimă oră decât de proteste muncitorești stridente, inclusiv în Statele Unite ale Americii.

Ziua Muncii, sărbătorită în România pentru prima dată în 1890

În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890, prin petreceri câmpenești.

În anul 1945, au avut loc primele demonstraţii muncitoreşti la Bucureşti, iar ultimele s-au desfăşurat în anul 1971. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații grandioase pe marile bulevarde. Numeroși oameni, îmbrăcați în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte.

Citește și: Cleopatra, seducătoarea regină care a condus Egiptul cu frumusețea și farmecul ei

Însă, în trecut, ziua de 1 mai avea și o altă semnificație – era numită popular Arminden. Era ziua dedicată zeului vegetației, protector al vitelor, cailor, holdelor semănate, al livezilor și viilor.

Se sărbătorea în Transilvania, Banat, Bucovina și Moldova, pe 1 mai, iar în Muntenia și Oltenia, pe 23 aprilie. Se făceau mese în aer liber cu miel la proțap, vin amestecat cu pelin, caș, muzică și dansuri.