Bătălia de la Caransebeș sau lupta fără inamici. Gafa armatei care a dus la cea mai ușoară victorie otomană
Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Iosif al II-lea, nu a reușit să cucerească Belgradul de la turci așa că se hotărăște să lanseze o a doua mare campanie împotriva Imperiului Otoman, în 1788. Așa că hotărăște să trimită de această dată trupe în România. Turcii învinseseră armata austriacă aflată sub comanda generalului Gustav Wilhelm von Wartersleben, după ce trecuseră Dunărea.
Împăratul austriac a vrut să salveze Ungaria amenințată, dar a fost nevoit să avanseze singur asupra turcilor, deoarece aliata sa, împărăteasa Rusiei, Ecaterina a II-a, cunoscută sub numele de Ecaterina cea Mare, se confrunta în acea perioadă cu rivala sa, Suedia, în nord.
În septembrie, o armată austriacă, formată din aproximativ 80.000 de soldați, în frunte cu însuși Împăratul Iosif al II-lea, intră în teritoriile otomane. Armata era formată dintr-o multitudine de naționalități, precum sârbi, croați, italieni și slovaci.
Demoralizată și epuizată de ravagiile provocate de boli, imensa armată ajunge într-un final în valea Caransebeșului și decide să petreacă noaptea lângă râul Timiș, aflând că armata turcă este aproape de ei.
Husarii, băutura și românii
O noapte întunecată, fără lună, a acaparat zona. Împăratul, care voia să mute războiul în Valahia prin atacarea turcilor, i-a adunat pe generali în cortul său pentru a discuta planul de luptă. Toată lumea era sigură de viitoarea victorie și credea că vor avea o pierdere mică de vieți omenești. Împăratul, de exemplu, l-a întrebat pe generalul austriac Franz Moritz von Lacy, celebru pentru serviciile sale în Războiul de Șapte Ani, dacă îi vor învinge pe turci. Iar generalul a spus că speră la victorie dacă nimic nu merge prost.
În timp ce mai-marii armatei discutau viitorul războiului în cord, cavalerii husari au traversat râul pentru a-i căuta pe turci.
Citește și: Orașul a cărui inimă este împărțită între două țări. Totul a pornit de la o ceartă în familie
Dar nu au găsit nicio urmă de inamic , în schimb s-au întâlnit cu romi vlahi. Ei s-au oferit să le vândă băutură și femei husarilor, iar, după o scurtă negociere, au ajuns la o înțelegere. Așa că husarii au descălecat de pe cai și au început să bea liniștiți.
Nici nu s-au pus bine husarii pe băut, că o unitate românească din armată a trecut râul. Când au văzut românii că husarii se destinseseră cu licorile bahice, au cerut, așa cum era normal, să împartă băutura, dar husarii nu voiau în ruptul capului. Răspunsul lor a declanșat o luptă între cele două grupuri, iar românii, pentru a-i speria pe husari au început să strige „Turcii! Turcii!”.
De spaimă, un soldat a tras cu arma.
Bătălia de la Caransebeș cu tunuri, dar fără turci
Cum era miezul nopții, când cavalerii au auzit focuri de armă, au crezut că românii din fața lor erau soldați otomani deghizați în soldați austrieci. Și brusc, panica a pus stăpânire pe husari și cu toții au fugit spre pod pentru a traversa râul. Încercând să îi calmeze pe soldați, ofițerii austrieci au strigat: „Stați!”. Dar cei mai mulți dintre soldați nu știau nici măcar un cuvânt în germană. Ei credeau că ofițerii strigau „Allah! Allah!”, ceea ce a provocat o escaladare a haosului.
Un comandant, care a văzut haosul de la distanță, a crezut că turcii veneau cu adevărat și a dat ordin să se tragă cu tunurile.
Marea armată austriacă a luptat cu tot ce a avut, însoțită de strigăte de „Turcii! Turcii! Protejați-vă!”. Peste tot mirosea a sânge și a praf de pușcă.
Citește și: Câinele care a salvat un oraș întreg. Balto a devenit erou național
Deși gărzile din jurul său au încercat să-l protejeze de haos, împăratul Iosif al II-lea ar fi căzut de pe cal în râu. Pentru a nu fi capturat de turci, s-a târât până la o casă din apropiere.
Fără să știe ce s-a întâmplat, armata otomană a venit la locul incidentului două zile mai târziu. A găsit 10.000 de soldați austrieci care zăceau morți pe jos în fața lor.
Astfel, Bătălia de la Caransebeș a rămas în istoria otomană ca fiind cea mai ușoară victorie.
