O tava cu doua cani de cappuccino pe o masa de terasa.
Istorice

Legătura dintre cappuccino și un grup de călugări săraci. Cum era preparat strămoșul iubitei băuturi

Pentru mulți, cappuccino reprezintă un răsfăț de care se bucură adesea sau chiar în fiecare zi, dar puține persoane știu de unde vine denumirea acestei băuturi. Și mai puțini oameni s-ar gândi vreodată să o asocieze cu un grup de călugări. Ei bine… Surpriză!

Termenul cappuccino ar veni de la Ordinul Fraților Capucini – un ordin călugăresc catolic, ramură a franciscanilor. Ba chiar există o legendă că băutura ar fi fost inventată de un călugăr-erou căruia nu îi plăcea cafeaua neagră.

Călugării capucini, o viață dificilă

Frații Sfântului Francisc din Assisi nu erau atât de pioși pe cât ar fi putut fi în 1525, în ochii lui Matteo Bassi. Bassi era un franciscan care simțea că frații ar putea trăi cu mai multă sărăcie și mai multă castitate, așa că a înființat un nou ordin, care să trăiască mai aproape de felul în care a trăit Sfântul Francisc.

Călugării din acest nou ordin au devenit cunoscuți sub numele de capucini.

Modul în care a ajuns să fie denumit cappuccino după un ordin de călugări săraci are o istorie aproape la fel de veche ca băutura însăși. La fel ca multe dintre băuturile cu cafea din întreaga lume, cappuccino și-a început viața în cafenelele din Viena.

Un război, legat de cum a apărut cappuccino

Apariția acestor cafenele și a meniurilor lor, devenite faimoase în toată lumea, se datorează bătăliei de la Viena din 1683, în care europenii au învins o armată otomană superioară numeric.

Viena a fost asediată timp de două luni de 170.000 de otomani înainte de sosirea forței poloneze în ajutor. Când aceasta a sosit, regele Jan al III-lea Sobieski a lansat cea mai mare încărcătură de cavalerie din istorie, rupând asediul, forțând retragerea imediată a otomanilor și îndepărtându-i definitiv pe otomani din Europa.

Bătălia de la Viena nu doar că a pus capăt amenințării expansiunii islamice în Europa, dar a fost, de asemenea, primul pas spre apariția cappuccino, mochaccino și a numeroase alte băuturi îndulcite, asemănătoare cafelei, servite în prezent în toată lumea. Otomanii au lăsat în urmă în Viena sute de saci de boabe de cafea.

Europenii știau că turcii măcinau boabele, le amestecau cu apă clocotită și beau cafeaua rezultată. Potrivit lui Mark Pendergrast, autorul cărții „Uncommon Grounds: The History of Coffee and How It Transformed our World” („Istoria cafelei și cum ne-a transformat lumea, n.r.”), europenii credeau că acest amestec era secretul succeselor otomane pe câmpul de luptă.

Un spion polonez, rol important în apariția băuturii cappuccino

Conform unei legende, un spion polonez pe nume Jerzy Franciszek Kulczycki s-a infiltrat în tabăra otomană înainte de bătălie, în drum spre a cere ajutor pentru apărarea orașului. În timp ce se afla acolo, a băut cafea cu comandantul otoman, Kara Mustafa Pașa, și a urmărit cum era preparată.

După bătălie, Kulczycki a primit sacii cu boabele secrete ca recompensă pentru serviciile sale, pe care mulți cred că le-a folosit pentru a fonda prima cafenea din oraș – sau cel puțin așa spune legenda. Cafenelele din Viena au fost locul de naștere al unora dintre cele mai transformatoare idei care au modelat secolele ce au urmat.

Conform administrației orașului Viena, prima cafenea a fost deschisă de un spion greco-armean pe nume Diodato, care servea cafea la curtea imperială habsburgică. Orașul îi onorează pe amândoi cu statui, picturi și parcuri. Indiferent cine a inițiat cultura cafenelelor, un lucru este cert: Stilul turcesc de preparare a cafelei nu era suficient pentru palatele europene.

„Kapuziner”, strămoșul „cappucino-ului”

În anii 1700, „Kapuziner” a apărut în meniuri. Cafeaua era amestecată cu smântână, zahăr și condimente. Apoi, amestecul era din nou fiert, turnat peste albușuri de ou și amestecat până când devenea pufos.

Câteva secole mai târziu, Kapuziner a evoluat. Rețeta a fost modificată: o porție de cafea tare cu o lingură mare de frișcă, cunoscută acum sub numele de cafea în stil vienez.

Cantitatea de lapte și de spumă folosite în această nouă băutură îi dădea cafelei o culoare maro bogată, asemănătoare cu nuanța hainelor pe care le purtau frații capucini.

Atunci când capucinii s-au desprins de ordinul superior, au ales un veșmânt distinctiv pentru a se deosebi de strămoșii lor franciscani. Hainele lor erau de o culoare roșu-maroniu mai intens, cu o glugă lungă și ascuțită, mai asemănătoare cu haina reală pe care o purta Sfântul Francisc de Assisi: „cappuccio”.

A urmat „cappuccino”, de la veștmintele călugărilor capucini

Haina era atât de distinctivă încât cuvântul „capucin” nu îi descria doar pe frații ordinului. De asemenea, a ajuns să descrie culoarea hainelor lor oriunde apărea în Europa. Italienii au început să se refere la frații înșiși ca fiind „capuccino”. Când numele a apărut în meniurile cafenelelor, era mai mult decât un simplu nume; era o rețetă care îi spunea preparatorului să adauge doar atât lapte cât să dea cafelei culoarea capucin.

În momentul în care băutura a ajuns în nordul Italiei, în anii 1930, tehnologia avansase considerabil. Aparatele de cafea espresso erau disponibile pe scară mai largă, iar refrigerarea a făcut posibilă folosirea laptelui proaspăt în loc de frișcă. Italienii și-au făcut curând băutura proprie, folosind lapte spumat pentru a completa espresso în locul smântânii dulci folosite în Austria.

În timp ce Kapuziner se găsește încă în meniurile cafenelelor europene, cappuccino este acum la fel de diferit față de acesta precum capucinii față de franciscani.

Ba a fost inventat de un călugăr italian!

Pe de altă parte, o legendă spune că denumirea „cappuccino” provine de la un călugăr din ordinul capucinilor („ordine dei cappuccini”, în limba italiană): Marco da Aviano.

În 1683, Marco a plecat la Viena. Papa îi dăduse misiunea să îi convingă pe austrieci să participe la lupta împotriva turcilor. Călugărul a devenit un personaj important în istoria medievală: a fost recunoscut ca fiind cel care a salvat Europa de musulmani.

În Viena, călugărul ar fi gustat pentru prima dată cafea, dar nu i-a plăcut băutura neagră, pentru că era prea puternică și intensă pentru papilele sale gustative. Astfel, s-a hotărât să-i ceară chelnerului niște frișcă și zahăr pentru a face băutura mai dulce și mai ușoară.

Cu o carieră de peste 10 ani în jurnalism și o diplomă obținută la o prestigioasă facultate de jurnalism, pasiunea mea pentru scrierea unor povești ce merită să fie știute a culminat în crearea site-ului PovestiriAdevărate.ro. Aici, mă dedic să aduc la lumină detalii mai puțin cunoscute despre personalități care au rămas nemuritoare sau despre evenimente ce au marcat istoria. Fie că este vorba despre viețile unor lideri politici, artiști sau inventatori, fie că este vorba despre evenimente stranii sau memorabile ori alte curiozități, fiecare poveste de viață este scrisă după o documentare atentă și cu o abordare inedită. Fiecare articol de pe PovestiriAdevărate.ro este conceput pentru a stârni curiozitatea, pentru a îmbogăți cultura generală, precum și pentru a deschide noi orizonturi de înțelegere a lumii noastre fascinante.