Ce a fost „nebunia lalelelor” și cum a reușit să aducă la sapă de lemn o mulțime de oameni

La începutul primăverii anului 1637, nebunia în jurul lalelelor a atins apogeul în orașe precum Amsterdam. De ani de zile exista o obsesie tot mai mare pentru aceste flori, care sunt originare din Asia Centrală și despre care se crede că au fost introduse în Europa prin intermediul Imperiului Otoman abia la mijlocul secolului al XVI-lea.

Pasiunea pentru bulbii de lalele a atins apogeul pe la mijlocul anilor 1630 și a ajuns să fie recunoscută în istorie ca o perioadă de „manie”, „febră” sau chiar și „nebunie”.

Apogeul „febrei” avea să fie atins în februarie 1637, când la Amsterdam, lalelele ajunseseră să fie cumpărate cu sume echivalente cu salariul pe un an al unui meșter calificat.

Apoi, bula s-a spart.

Republica Olandeză și nebunia lalelelor

Contextul în care s-ar fi întâmplat acest lucru este esențial. În secolul al XVII-lea, Republica Olandeză era cea mai avansată economie din Europa. Aceasta se baza în primul rând pe dominația sa în comerțul de transport din Atlanticul de Nord.

De exemplu, dacă mărfurile ajungeau într-un port din Europa de Vest din Suedia, Finlanda sau din regiunea situată de-a lungul coastei sudice a Mării Baltice, era aproape sigur că sosiseră pe o navă olandeză. Cea mai mare companie din lume (și din întreaga istorie a omenirii) a fost Compania Olandeză a Indiilor de Est.

Această putere mercantilă a permis ca orașe precum Amsterdam și Rotterdam să înflorească și ca ceea ce este cunoscut sub numele de Epoca de Aur olandeză, o înflorire a artei Renașterii târzii în baroc, să apară în ceea ce altfel era un colț relativ mic al continentului european.

Într-adevăr, economia Republicii a fost atât de importantă încât istoricii economici, în general, identifică capitalismul modern ca fiind cel care a apărut în orașele Amsterdam, Londra și Anvers, chiar în perioada în care a avut loc mania lalelelor.

Lalelele ajung în Republica Olandeză

Lalelele au fost introduse în Provinciile Unite ale Republicii Olandeze în jurul anului 1593 de către botanistul de origine franceză Carolus Clusius, cel mai important horticultor științific de la sfârșitul secolului al XVI-lea, care își luase un post la Universitatea din Leiden.

Clusius a stabilit pentru prima dată că acest bulb din Asia Centrală putea crește destul de bine în climatul relativ temperat al Europei de Nord. Și, în curând, au devenit populare în rândul claselor superioare și mijlocii, care au dezvoltat o afinitate pentru a-și decora casele cu ele, pe măsură ce societatea olandeză intra într-o perioadă de prosperitate crescândă la începutul secolului al XVII-lea.

Lalelele vin în multe culori și pot fi și multicolore. În plus, sunt foarte ușor de cultivat, iar diferite culori și nuanțe pot fi produse de cei care știu cum să facă acest lucru, deși acest proces poate dura ani de zile.

Astfel, pe măsură ce lalelele deveneau din ce în ce mai la modă, clasa superioară olandeză își dorea din ce în ce mai mult să își împodobească locuințele cu lalele unice și neobișnuite.

Pe măsură ce se întâmpla acest lucru, prețul bulbilor de lalele a început să urce brusc și a fost agravat și de comercianții și cultivatorii care au început să plătească din ce în ce mai mulți bani pentru bulbii care aveau o anumită calitate.

Bula lalelelor ajunge la apogeu

Poate că aceasta ar fi putut rămâne doar o piață umflată, dar la mijlocul anilor 1630, ea s-a transformat în prima bulă economică masivă din lume, deoarece speculațiile cu privire la bulbii mai prețioși au devenit cu adevărat enorme.

În determinarea acestui lucru nu au fost vinovați doar olandezii, ci și comercianții și finanțiștii din Franța sau din regiunile învecinate care speculau piața de lalele din Olanda și din provinciile olandeze.

Prețul bulbilor mai exotici a început să crească brusc în 1634.

În acest stadiu exista deja o bulă, dar aceasta a explodat în 1636, când prețul bulbilor mai râvniți, cum ar fi Switzer, a crescut cu peste 1000% în doar două luni, între decembrie 1636 și februarie 1637.

În acest moment, contractele pentru bulbi de lalele erau uneori vândute și revândute de mai multe ori pe zi, comercianții obținând profituri considerabile în decurs de doar câteva ore.

Explozia bulei

În primăvara anului 1637, câțiva bulbi de lalele se tranzacționau pentru aceeași sumă de bani pe care cineva ar fi cheltuit-o pentru o casă de dimensiuni considerabile în Amsterdam.

Dar, bineînțeles, bulele economice nu durează niciodată.

La mijlocul primăverii acelui an, prețul bulbilor de lalele a început să se prăbușească, deoarece o epidemie de ciumă bubonică în Haarlem a făcut ca comercianții să evite brusc licitațiile. Bula speculativă a început să se dezumfle rapid în întreaga Republică, la fel ca acestea.

Până în vara anului 1637, mulți dintre cei care au avut o miză mare pe piață atunci când aceasta a început să se prăbușească și-au pierdut averile, iar comunitatea de comercianți din Republică a început să scotocească printre rămășițele primei bule economice din lume.

Există multe motive pentru care s-a dezvoltat mania sau febra lalelelor, dar toate sunt strâns legate de peisajul economic în curs de dezvoltare al Republicii Olandeze la acea vreme.

Bursa de Valori din Amsterdam fusese deschisă în 1602 și aici au fost tranzacționate multe dintre contractele privind bulbii de lalele la mijlocul anilor 1630.

În plus, comercianții din Amsterdam, Anvers și Londra au început să folosească instrumente financiare inovatoare în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Până în anii 1630, acestea erau suficient de dezvoltate pentru a tranzacționa speculații pe scară largă cu ceva atât de efemer precum bulbii de lalele.