Cine a descoperit Antarctica? Trei zile care au schimbat istoria
Ultimul continent descoperit pe suprafața Pământului naște controverse și la mai bine de două secole distanță în privința persoanei care l-a observat pentru prima dată.
Observarea ar putea fi atribuită unei expediții rusești din 27 ianuarie 1820 sau uneia britanice desfășurate la doar trei zile distanță.
Un început sortit eșecului
Căpitanul James Cook, un explorator al Marinei Regale Britanice a dezvoltat o adevărată obsesie pentru descoperirea continentului înghețat, lucru pe care l-a încercat timp de trei ani, dar fără rezultat. Până la începutul secolului al XIX-lea exploratorii lumii erau tot mai determinați să găsească un continent sudic masiv, considerând că trebuie să existe o bucată de pământ suficient de mare pentru a „echilibra” Terra din emisfera nordică.
Căpitanul James Cook și-a rupt trei ani din viață, între 1772 și 1775, și a făcut din a doua sa expediție o vânătoare pentru continentul înghețat.
Călătoria l-a adus pe Cook și pe oamenii săi în Cercul Antarctic, dar exploratorul a renunțat în cele din urmă după ce nu a reușit să găsească continentul, aflându-se la un moment dat la doar 120 de kilometri de acesta.
Citește și: Locul de pe Pământ cu 72 de anotimpuri. Primăvara, vara, toamna și iarna, total depășite
Deși nu a reușit să-și îndeplinească obiectivul, Cook era în continuare convins că trebuie să existe un continent în apropierea Polului, care reprezenta în viziunea lui sursa majoritară a gheții care se întinde peste Oceanul Sudic. Totodată Cook a motivat că nu și-a putut duce la bun sfârșit călătoria din cauza riscurilor prea mari pe care le presupunea.
De asemenea a considerat la acea vreme că niciun om nu se va putea apropia mai tare de Antarctica decât a făcut-o el, iar pământurile sudice nu vor fi vreodată explorate.
Antarctica: o misiune râvnită de marile puteri ale lumii
Călătoriile și opiniile exprimate de Căpitanul Cook au impulsionat mai mulți exploratori ai vremii să facă o încercare, dar niciunul nu a reușit, iar căutarea „ținutului necunoscut din sud” a fost considerată imposibilă.
Căutarea Antarcticii a început din nou datorită rivalităților internaționale și potențialelor profituri care se puteau realiza din vânzarea de piele de focă vânate în apele înghețate. Competiția globală pentru expansiune teritorială și dominație la nivel economic a împins exploratori din Anglia, Statele Unite și Rusia către Antarctica.
În 1819 Rusia i-a oferit lui Fabian von Bellingshausen sarcina să meargă mai la sud decât reușise Cook.
Pe 27 ianuarie 1820, exploratorul a privit spre gheața solidă, care era probabil o banchiză atașată pământului Antarctic. Dar fără să știe, în jurul lui mai erau pretendenți, ofițerul naval britanic, Edward Bransfield a observat vârful Peninsulei Antarctice la doar trei zile distanță.
Deși, din punct de vedere tehnic, von Bellingshausen a fost primul care a văzut continentul necunoscut, realizarea sa nu a fost în atenția publicului larg timp de decenii.
O traducere incorectă a jurnalului său de călătorie a condus istoricii să presupună că el nu văzuse de fapt pământ.
Cine a pășit prima oară pe Antarctica?
Disputa dintre Rusia și Marea Britanie s-a dat doar în legătură cu observarea continentului, în schimb, prima persoană care a pășit pe pământul Antarctic a fost un american.
John Davis, un vânător de foci și explorator a făcut primii pași la doar un an diferență, în 1821.
Acum că Antarctica fusese atât observată, dar și explorată, pentru exploratori a apărut rapid o nouă misiune incitantă, astfel s-a declanșat o competiție pentru a fi localizat Polul Sud, dând naștere unei noi rivalități la nivel mondial. Exploratorul norvegian Roald Amundsen este creditat cu descoperirea și localizarea Polului Sud, pe 14 decembrie 1911.
La o lună după reușita norvegianului Amundsen, Robert Falcon Scott a reușit și el să găsească Polul Sud, dar misiunea lui, deși își îndeplinise obiectivul, a avut rezultate dezastruoase. Întregul grup care îl însoțise pe Scott în expediție a murit, fiind astfel considerată mai degrabă un eșec decât o realizare demnă de apreciat.
Nici exploratorul norvegian nu s-a bucurat de o apreciere deosebită la întoarcerea din misiune. În momentul în care a vorbit la Societatea Regală de Geografie, într-o ceremonie care să onoreze realizarea sa, istoricul Edward Larson notează că participanții au aplaudat mai degrabă câinii lui Amundsen în loc să-l aclame pe acesta.
