Cine a fost Moș Nicolae. De unde vine obiceiul cadourilor de 6 decembrie

Povestea Sfântului Nicolae, unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți atât de catolici, cât și de ortodocșii de rit apusean și răsăritean, este plină de numeroase detalii fascinante. El este sfântul patron al copiilor și studenților din diverse orașe și țări din Europa, dar și al marinarilor, negustorilor, arcașilor și al hoților care își regretă faptele.

Numele Sfântului Nicolae este de origine greacă și înseamnă „biruitor al oamenilor”. Sfântul s-a născut în Patara în anul 270 d.Hr. și a slujit ca episcop de Myra, ambele fiind orașe porturi maritime de pe coasta sudică a Turciei, unde a trăit toată viața și unde a murit în anul 345.

Când s-a născut Nicolae, părinții săi îngrijeau bolnavii. La un moment dat s-au îmbolnăvit și ei și au murit. Fiind singurul copil, el a moștenit totul. Părintele Marquis spune că Sfântul Nicolae este primul dintre sfinții pe care îi poți considera filantropi, prin modul în care și-a împărțit averea pentru a fi folosită pentru anumite lucruri, în anumite momente. Un mod este următorul, de unde provine și obiceiul cadourilor de Moș Nicolae:

Originea obiceiului cadourilor de Moș Nicolae

Dăruirea de cadouri de Moș Nicolae își are originea în orașul său natal Patara din Turcia. Pentru a scoate dintr-o sărăcie cruntă o familie nevoiașă formată dintr-un tată văduv și cele trei fiice ale sale, tânărul Nicolae a aruncat în secret trei saci cu monede de aur pe fereastra lor, în trei nopți consecutive.

În acest fel, Sfântul Nicolae le-a asigurat celor trei fete sărace câte o zestre ce le era necesară pentru a se mărita și le-a salvat pe toate de la o viață pe care altfel aveau să o petreacă fie ca sclave, fie prin bordeluri.

Inspirația Sfântului Nicolae le-a determinat pe călugărițele franceze din Evul Mediu să inițieze tradiția de a aduce cadouri anonime, la adăpostul nopții, familiilor nevoiașe și copiilor lor, pe 5 decembrie, în ajunul Sfântului Nicolae.

În dimineața următoare, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, familiile sărace se trezeau pentru a descoperi alimente, haine, bunătăți și un modest ajutor bănesc. Când săracii încercau să afle cine a fost binefăcătorul lor, primeau răspunsul: „Trebuie să fi fost Sfântul Nicolae”.

Simplul gest al Sfântului Nicolae de a oferi anonim acei trei saci cu monede de aur în acea noapte a devenit cu mult timp în urmă o tradiție anuală ce s-a răspândit rapid în toată Europa creștină. Întrucât iubitul episcop Nicolae era Sfântul Patron al copiilor, darurile nu se limitau la cei săraci, ci includeau și fetele și băieții cuminți.

De altfel, compasiunea Sfântului Nicolae față de cei săraci, marginalizați și, în special, față de copii și, mai ales, acordarea de ajutor în mod anonim celor aflați în cea mai mare nevoie, a devenit atât de legendară încât nu a dispărut de-a lungul secolelor, ci i-a inspirat pe alții și a fost imitată mai ales în preajma Crăciunului în multe țări.

El a ajuns să fie considerat de unii Moș Crăciun din cauza modului olandez de a i se adresa sub numele de „Sinterklaas”. Olandezii l-au adus pe „Sinterklaas” cu ei în America de Nord în 1621, când au fondat New Amsterdam, pe vârful Manhattan. Coloniștii vorbitori de limbă engleză au schimbat ulterior numele, care a evoluat în „Moș Crăciun”.

Ce daruri sunt oferite de Moș Nicolae în lume

Portocalele, un răsfăț popular de Moș Nicolae chiar și în America de Nord până în ultima parte a secolului XX, erau oferite în mod tradițional de Sinterklaas copiilor din Olanda. Portocalele amintesc de cele trei portmonee rotunde care conțineau monede de aur pe care Sfântul Nicolae le-a aruncat în fereastra familiei nevoiașe în cele trei nopți consecutive pentru a o scăpa de sărăcie.

Același eveniment a fost amintit și de monedele de ciocolată învelite în folie de aur care erau dăruite copiilor și care pot fi văzute și astăzi în America de Nord. Bomboanele de ciocolată au fost un element de bază în America și sunt asociate cu Moș Crăciun. Acestea amintesc de toiagul de episcop Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae a oprit un călău

Sfântul Nicolae este uneori numit „băiatul episcop”, deoarece a fost consacrat episcop de Myra la doar 30 de ani. A fost unul dintre cei 318 episcopi care au participat la Conciliul de la Niceea, primul Conciliu Ecumenic al Bisericii, în anul 325 d.Hr.

Scopul principal a fost acela de a rezolva confuzia cu privire la natura Fiului în relația sa cu Tatăl, cauzată de erezia ariană. Conciliul de la Niceea a formulat Crezul de la Niceea, care subliniază credința creștină de bază că Fiul este „consubstanțial” cu Tatăl.

Au fost momente în care Sfântul Nicolae nu și-a păstrat anonimatul în ajutorarea celor suferinzi și a celor care sufereau pe nedrept. Există unele scrieri ce arată că el ar fi intervenit pentru a salva trei oameni condamnați pe nedrept să fie executați de un magistrat corupt care a acceptat mită. Fără teamă, Nicolae s-a apropiat de călău și i-a luat sabia din mână. Prin urmare, el a fost un protector al celor nevinovați.

Sfântul Nicolae, torturat și întemnițat timp de șapte ani

Sfântul Nicolae a petrecut șapte ani lungi și grei, torturat și întemnițat pentru credința sa în Hristos în timpul persecuției lui Dioclețian, până când primul împărat creștin, Constantin, a emis Edictul de la Milano din anul 313 d.Hr. care a dat libertate religioasă tuturor creștinilor.

Nepoata împăratului Constantinopolului, prințesa Teofana, este considerată de istorici drept cea mai responsabilă pentru aducerea Sfântului Nicolae în inima Imperiului Roman de Vest. Ea a adus o icoană din mozaic a Sfântului Nicolae pentru viitorul ei soț, împăratul Otto al II-lea, ca dar de nuntă, atunci când s-au căsătorit de către Papa Ioan al XIII-lea, la 14 aprilie 972, în vechea Bazilică Sfântul Petru din Roma. Icoana pe care a adus-o cu ea ca dar este acum păstrată la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Burtscheid, Aachen, Germania.

Rămășițele Sfântului Nicolae au ajuns într-un alt oraș port maritim – Bari, în călcâiul cizmei Italiei. Sărbătoarea mutării Sfintelor Moaște ale Sfântului Nicolae din Myra la Bari în 1087 este sărbătorită în Italia până în prezent, la 9 mai, în bazilica de acolo, construită ca sanctuar al acestuia și finalizată în 1089.

Marinarii venețieni care au furat osemintele Sfântului Nicolae din mormântul său din Myra au lăsat apoi în urmă câteva fragmente, iar în 1100 s-au întors la Myra pentru a aduna restul fragmentelor. Aceste fragmente sunt consacrate în biserica Sfântul Nicolae din Lido, Veneția, Italia.

Un lichid cunoscut sub numele de Mană a Sfântului Nicolae, a curs din oasele sale timp de 17 secole. În fiecare zi de 9 mai, un preot dominican pune mana Sfântului Nicolae într-o fiolă de sticlă. Aceasta este folosită în mod tradițional pentru a binecuvânta credincioșii creștini.