Cine a inventat savarina. Cel care i-a dat numele, îndrăgostit de verișoara lui. „Nu îndrăznesc să-mi interoghez inima”

Savarina se numără printre deserturile preferate de numeroși români, dar puțini știu cine a inventat-o sau că cel în onoarea căruia a fost numită a fost îndrăgostit de verișoara lui.

Savarina, un desert vechi de aproape 180 de ani

Savarina are aproape 180 de ani. Oricât de românesc ar părea acest desert, în realitate, el are origini franceze. A fost inventat în anul 1845 de patiserii parizieni.

Arthur și Auguste Julien, care cu un an înainte și-au deschis patiseria Bourse, la colțul dintre rue Vivienne și place de la Bourse din Paris.

În varianta sa originală pariziană, savarina este o prăjitură mică în formă de inel, făcută din aluat pufos și însiropat, apoi acoperit cu cremă de patiserie sau frișcă și cu fructe proaspete sau confiate. În Principatele Române, savarinele sunt atestate încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea și apar și în cărțile de bucate semnate de Sanda Marin.

În cinstea cui a fost numită savarina

Cei doi patiseri parizieni au numit prăjitura în cinstea celebrului gastronom Jean Anthelme Brillat-Savarin, care ar fi fost primul critic culinar din istorie. Născut pe 1 aprilie 1755 în orașul Belley, unde râul Rhône separă Franța de Savoia, într-o familie de avocați, el a studiat dreptul, chimia și medicina la Dijon, iar mai târziu a practicat avocatura în orașul său natal.

La începutul Revoluției Franceze, în anul 1789, Savarin a fost trimis ca deputat în Adunarea Generală care a devenit în curând Adunarea Națională Constituantă, unde a dobândit o faimă limitată, în special pentru susținerea unui discurs public în favoarea pedepsei capitale.

Tatăl său, Marc Anthelme, a adoptat cel de-al doilea nume de familie în anul 1733, la moartea unei mătuși pe nume Savarin, care i-a lăsat întreaga avere cu condiția ca el să adopte numele ei.

A fost pusă o recompensă pe capul lui

Jean Anthelme Brillat-Savarin s-a întors în Belley și a fost primar timp de un an. Într-o etapă ulterioară a Revoluției a fost pusă o recompensă pe capul său și a căutat adăpost în Elveția la rude’ la Moudon și apoi la hôtel du Lion d’Argent din Lausanne.

Ulterior, s-a mutat în Olanda, apoi în Statele Unite ale Americii, unde a stat în Boston, New York, Philadelphia și Hartford, trăind din veniturile obținute din lecțiile de franceză și de vioară pe care le dădea. Pentru o vreme, a fost prima vioară la Park Theatre din New York.

S-a întors în Franța sub Directorat în anul 1797 și a dobândit postul de magistrat pe care l-a ocupat până la sfârșitul vieții sale, ca judecător al Curții de Cesiune.

Cel care a dat numele savarinei, îndrăgostit de verișoara lui

Savarin a publicat mai multe lucrări de drept și de economie politică. A rămas burlac, dar nu a fost străin față de sentimentul de dragoste, pe care îl socotea drept al șaselea simț. La un moment dat, a scris câteva rânduri din care se înțelege că a fost îndrăgostit de frumoasa lui verișoară, Juliette Récamier:

„Doamnă, primiți cu bunăvoință și citiți cu indulgență lucrarea unui bătrân. Este omagiul unei prietenii ce datează din copilăria dumneavoastră și, poate, omagiul unui sentiment mai tandru… . Cum aș putea să vă spun? La vârsta mea, un bărbat nu mai îndrăznește să-și interogheze inima.”

Cum îi plăcea lui Savarin să mănânce. Paradox uriaș

Savarin era poliglot. Cunoștea latina și alte cinci limbi pe care le folosea de fiecare dată când avea ocazia. Cea mai simplă masă era pe placul lui Brillat-Savarin, atât timp cât era executată cu măiestrie:

„Acele persoane care suferă de indigestie sau care se îmbată sunt complet ignorante în ceea ce privește adevăratele principii ale mâncării și ale băuturii.” De altfel, zicala „Spune-mi ce mănânci, iar eu îți voi spune cine ești” îi aparține lui.

În ciuda faptului că a fost numit un desert în cinstea lui, în mod paradoxal, Brillat-Savarin este adesea considerat părintele dietei sărace în carbohidrați. El a considerat că zahărul și făina albă sunt cauza obezității și a sugerat în schimb consumul unor alimente bogate în proteine.

„Animalele carnivore nu se îngrașă niciodată (luați în considerare lupii, șacalii, păsările de pradă, ciorile etc.). Animalele ierbivore nu se îngrașă ușor, cel puțin până când vârsta nu le reduce la o stare de inactivitate; dar se îngrașă foarte repede de îndată ce încep să fie hrănite cu cartofi, cereale sau orice fel de făină.

A doua dintre principalele cauze ale obezității este reprezentată de substanțele făinoase și amidonoase pe care omul le transformă în ingredientele principale ale hranei sale zilnice. Așa cum am spus deja, toate animalele care trăiesc cu hrană făinoasă se îngrașă în mod voit; iar omul nu face excepție de la această lege universală.”, scria el.

Gastronomul era de părere că descoperirea unui nou fel de mâncare conferă omenirii mai multă fericire decât descoperirea unei noi stele.

În onoarea lui a mai fost numit un aliment: brânza Brillat-Savarin. Aceasta este brânza brie originală din Franța, creată în jurul anului 1890 sub numele de „Excelsior” sau „Délice des gourmets” de către familia Dubuc, în apropiere de Forges-les-Eaux, și denumită după el, deoarece era pasionat de brânzeturi, în semn de respect pentru tot ceea ce a realizat pentru Franța.