Ciudățeniile mayașilor. Le provocau copiilor strabism din motive estetice
Civilizația maya a fost prima și cea mai longevivă dintre cele trei civilizații americane timpurii. Primii coloniști mayași și-au făcut case în America Centrală încă din anul 2000 î.Hr. și au continuat să aibă o prezență puternică în Mesoamerica timp de peste 3000 de ani, până la sosirea spaniolilor în 1519 d.Hr. Astfel, putem spune că mayașii au fost extraordinari, dar au avut și ei ciudățeniile lor.
În ciuda faptului că au construit sute de orașe pline de structuri mari de piatră, a faptului că au excelat în matematică, artă, arhitectură și astronomie, a faptului că aveau un guvern avansat, cu legi bine definite, deși au construit orașe și drumuri pentru a se conecta la partenerii comerciali, mayașii aveau unele obiceiuri… Cel puțin stranii.
Cum și de ce le provocau mayașii strabism copiilor lor
Mayașii, un popor pașnic și agricol, singura civilizație americană care a dezvoltat o limbă scrisă avansată, prețuiau nașterea unui copil mai mult decât orice. Acest eveniment era considerat atât un semn de noroc, cât și o măsură a bogăției. Atunci când se năștea un copil, acesta primea un nume de la un preot, dar porecla dată de familie devenea numele sub care era cunoscut.
Întrucât mayașii credeau că ochii încrucișați sporesc frumusețea, familiile atașau o mică perlă de părul copilului și o atârnau între ochii acestuia. În plus, familiile se străduiau să aplatizeze capetele copiilor legându-le strâns de niște scânduri de lemn. Copiilor mai mari li se făceau găuri în nas, urechi și buze.
Când băieții ajungeau la vârsta de cinci ani, li se împletea în păr o mărgea albă. Fetele de aceeași vârstă primeau o cochilie roșie pe care o purtau la brâu. Atât pentru băieți, cât și pentru fete, acestea erau simboluri ale purității și nu puteau fi îndepărtate decât după ce luau parte la o ceremonie ce marca sfârșitul copilăriei și începutul adolescenței. De obicei, băieții care participau la aceste ceremonii aveau 14 ani, iar fetele 12 ani.
Căsătoriile la mayași
Fetele locuiau cu părinții lor până când se căsătoreau. Mamele lor le învățau cum să gătească, să țeasă și să facă curat în casă. Pe de altă parte, bărbații necăsătoriți își vopseau fețele în negru și locuiau în case comune unde învățau despre meșteșuguri și război.
Căsătoriile mayașe erau aranjate și nu aveau loc decât după ce bărbații împlineau 18 ani, iar fetele cel puțin 15 ani. După căsătorie, soțul locuia cu părinții soției sale și își ajuta socrul timp de trei până la șase ani.
Citește și: Cum era calculat timpul în Roma antică. Metoda ingenioasă găsită de romani
Deși era tradițional ca bărbații mayași să vâneze, să muncească pe câmp și să meargă la război, în timp ce femeile se ocupau de casă, acestea erau foarte respectate în societatea mayașă.
Pentru cea mai lungă perioadă de timp, s-a crezut că rolul femeii era de a țese pânză și țesături, de a găti și de a păstra curățenia în casă și de a le învăța pe fiicele lor să facă același lucru. Se presupunea că femeile erau subordonate bărbaților, că bărbații erau regii și conducătorii orașului-stat, precum și în casele lor.
Cu toate acestea, noi dovezi arată că în perioada clasică nu era neobișnuit ca femeile să conducă orașele în locul unui fiu minor sau ca văduvă a unui conducător care a murit fără un moștenitor de sex masculin. De asemenea, femeile serveau comunitățile ca preotese puternice. Deși, de obicei, nu luau parte la sărbătorile religioase majore, ele conduceau frecvent anumite locuri sacre.
Ce mâncau mayașii
Maya erau o societate agricolă care cultiva și culegea o mare varietate de produse alimentare. Cu toate acestea, cea mai importantă cultură era cea de porumb. Mayașii făceau tot felul de alimente și băuturi din porumb.
Porumbul era fiert în var și apoi copt în tortilla, sau era consumat ca băutură prin prepararea unui terci din el. Prăjiturile plate erau, de asemenea, create din porumb, în timp ce unele mâncăruri foloseau aluat de porumb umplut cu alte ingrediente pentru a crea plăcinte cu carne sau legume.
De altfel, porumbul era atât de important încât unii dintre nobili chiar își împleteau părul pentru a semăna cu ciucurii de porumb.
În timp ce porumbul era rege, mayașii aveau o dietă bogată, variată și sănătoasă. Cele mai importante culturi erau porumbul, fasolea, cartofii dulci, roșiile, dovleacul, avocado, papaya și cacaua.
Deși dieta lor era în mare parte vegetariană, mayașii mâncau carne atunci când aceasta era disponibilă. Au domesticit curcani ca sursă de hrană și au pescuit în râurile și coastele locale. În plus, foloseau capcane, sulițe și arcuri și săgeți pentru a vâna animale precum căprioare, maimuțe, lamantini, porcușori de Guineea, tatu și fazani sălbatici.
Mâncarea era gătită pe focuri de piatră sau în oale de lut. Masa principală a zilei era servită după-amiaza.
Ciocolata, extrem de importantă
Ca răsfăț, mayașii se bucurau de ciocolată. Mayașii au fost printre primii care au descoperit boabele de cacao, le-au cultivat și au făcut ciocolată din ele.
Cacaua era atât de importantă încât putea fi folosită ca formă de bani. Boabele de cacao aveau, de asemenea, o importanță religioasă pentru mayași și erau asociate cu zeii mayași. Unele hieroglife și picturi murale mayașe arată cum se toarnă ciocolată pentru zei.
Citește și: Adevărata poveste din spatele Shogun
Boabele de cacao erau uneori folosite în cadrul ceremoniilor religioase ca ofrande pentru zei. Crezând că zeii s-ar bucura de o ciocolată caldă la fel de mult ca și de alte forme de tribut, cacaua era uneori folosită chiar ca înlocuitor al sângelui animalelor.
Oricât de importantă ar fi fost pentru cultura lor, totuși, mayașii nu mâncau ciocolată în formă solidă și nu era apreciată de toți. În timp ce nobilii și elita conducătoare o puteau bea ca băutură de dimineața, mayașii de rând o savurau doar la ocazii speciale.
Cum arătau casele mayașilor
Casele celor mai mulți dintre mayașii antici erau simple colibe. Uneori, proprietățile erau delimitate de un zid mic de pietre stivuite și erau formate dintr-o grădină, o fântână și o a doua colibă folosită ca bucătărie și coteț de pui.
Pereții casei mayașe erau făcuți din stâlpi legați între ei și acoperiți cu pământ tencuit. Acoperișul înclinat puternic era construit din alți stâlpi legați între ei cu liane tropicale și acoperit cu straturi de frunze de palmier.
Podelele erau făcute din pietriș compactat ce era acoperit fie cu nisip alb, fie cu frunze care erau schimbate frecvent.
Casa era împărțită în două secțiuni. Jumătatea din spate era folosită pentru dormitoare, unde mayașii dormeau fie pe hamacuri, fie pe rogojini de fibre așezate pe podea. Partea din față a casei era folosită pentru activitățile zilnice. Mobilierul nu însemna nimic mai mult decât scaune sau bănci de lemn.
Cum încercau să își trateze bolile
La fel ca alte civilizații antice, mayașii credeau că bolile, rănile și nenorocirile erau cauzate de spiritele rele sau de defavoarea zeilor. Ca și în cazul altor culturi antice, preoții mayași aveau o dublă îndatorire, servind atât zeii, cât și poporul maya, uneori efectuând ritualuri, iar alteori servind drept vindecători tribali sau „șamani”.
Când o persoană se îmbolnăvea, șamanii erau chemați să o examineze. După examinare, fie șamanul, fie un preot prescria remedii și efectua ritualuri de vindecare. Remediile tradiționale includeau utilizarea de ierburi, minerale, viermi, sânge, părți de crocodili, cenușă de iguană și substanțe minerale.
Moartea era foarte temută de către mayași. Răufăcătorii erau condamnați la Mitnal, care era versiunea mayașă a iadului. Atunci când cineva murea, era fie incinerat, fie îngropat. Țăranii erau de obicei îngropați împreună cu lucrurile personale în podeaua casei familiei lor.
Uneori, oamenii erau îngropați în peșteri, iar copiii erau uneori îngropați în borcane de ceramică. Cu toate acestea, elitele puteau fi îngropate în morminte, împreună cu bunurile lor cele mai de preț.
Jocul macabru al mayașilor
Jocurile au reprezentat o parte importantă a culturii maya. La fel ca la grecii antici, ale căror olimpiade erau organizate în onoarea lui Zeus, jocurile mayașe aveau adesea o semnificație religioasă și erau însoțite de ceremonii și ritualuri religioase, inclusiv sacrificii.
Cel mai popular și mai cunoscut joc mayaș era jocul cu mingea mayaș, Pok-a-tok. Acesta se baza pe mitul mayaș al Gemenilor Eroi era asociat cu renașterea. Pentru mayași, jocul cu mingea reprezenta o etapă între viață și moarte.
Câștigarea jocului de baseball simboliza victoria asupra morții. Pe de altă parte, pierderea lui însemna moarte. Există încă dezbateri cu privire la cine a fost sacrificat – învingătorii sau învinșii. Oricine ar fi fost, întrucât sacrificiul era efectuat ca tribut adus zeilor, se credea că victima sacrificată va sări peste călătoria în lumea de dincolo și va urca direct în ceruri.
Jocul a fost practicat în toată Mesoamerica și probabil că își are originea în cultura Olmec. Preoții mayași și elitele politice și militare asistau de obicei la jocurile cu mingea.
Scopul jocului era de a lovi o minge de cauciuc printr-un inel mic de piatră care era plasat la jumătatea peretelui terenului. Mingea nu putea fi aruncată, ci trebuia să ricoșeze în șolduri, umeri sau antebrațe. S-au pariat sume incredibile de bani pe aceste jocuri.
Prin urmare, în ciuda faptului că excelau în domeniul matematicii, că aveau un calendar precis și un limbaj scris bazat pe figuri simbolice, că se pricepeau la arta ceramică, tehnica prelucrării textilelor, metalelor ca aur, argint sau cupru, mayașii aveau și practici ce astăzi n-ar fi considerate demne de laudă.
