Cum era viața pentru sclavii din Roma Antică. Cei mai ghinioniști dintre ei, puși în situații cumplite

Cercetătorii au estimat că sclavii reprezentau peste 20% din populația Imperiului Roman. Adică aproximativ 15 milioane de persoane dintr-o populație totală de probabil 75 de milioane, la apogeul imperiului în secolul al II-lea d.Hr.

Concentrația populației de sclavi era deosebit de mare în anumite zone. În Italia, unde era stabilită clasa patriciană care a câștigat cel mai mult din expansiunea imperiului, peste 30% din populație era formată din sclavi, în epoca imperială. Dar cum era viața unui sclav roman?

Cine ajungea sclav roman

Realitatea era că viața putea varia semnificativ de la caz la caz. Unii s-au născut în sclavie, copii ai unor sclavi, în timp ce altora le-a fost impusă sclavia. Cei născuți liberi și înrobiți mai târziu în viață puteau ajunge în această poziție în diverse moduri.

Unii erau oameni străini capturați și înrobiți în timpul unuia dintre numeroasele războaie ale Romei. Astfel, acești slavi puteau proveni din popoare din afara granițelor Romei, cum ar fi triburile germanice sau un popor care fusese cucerit recent.

De asemenea, oamenii puteau deveni sclavi în cazul în care ajungeau să aibă datorii mari sau dacă erau găsiți vinovați de o crimă gravă. Nu se găseau închisori în tot Imperiul Roman, cu excepția celor folosite pentru a reține indivizi suficient de mult timp pentru a-i crucifica. Odată ce oamenii erau înrobiți, erau de obicei scoși la licitație pe o piață de sclavi.

Cum era viața unui sclav din Roma Antică

Viața sclavului din Roma Antică putea fi influențată în mod considerabil de faptul că se născuse liber sau într-o familie de sclavi. Adesea, viața era mai tolerabilă pentru cei care se născuseră în sclavie. De exemplu, un sclav din a doua sau a treia generație a unei familii de sclavi care trăia în apropierea Romei avea, în general, o viață relativ stabilă. Oamenii înrobiți ocupau o poziție comparabilă cu cea a servitorilor casnici din secolul al XIX-lea.

Aceasta varia în funcție de cine era proprietarul, dar dacă acesta era amabil, viața slavilor putea să nu fie prea dură, iar aceștia aveau posibilitatea de a-și câștiga libertatea dacă serveau suficient de bine și pentru o perioadă destul de lungă de timp.

În schimb, viața pentru o persoană recent înrobită putea fi mult mai dură. De exemplu, întrucât sclavii capturați în război aveau mai multe șanse să fie bărbați luptători, era mai probabil ca aceștia să fie cumpărați de o școală de gladiatori.

În acest caz, viața putea fi urâtă, brutală și scurtă, o astfel de persoană murind adesea doar câteva luni mai târziu pe nisipul unuia dintre cele 400 de amfiteatre predominante în toate orașele mari ale imperiului.

O altă soartă cumplită era să sfârșească „damnati in metallum” – condamnat la mină. În epoca romană, minele erau locuri periculoase, iar munca era foarte grea. În ciuda faptului că mulți indivizi au ajuns în școlile de gladiatori sau în mine, trebuie remarcat faptul că cei mai mulți dintre sclavii din Roma Antică aveau roluri mai elementare.

Sclavii și economia romană

Cei mai mulți sclavi au îndeplinit roluri tipice pentru clasa de mijloc modernă din Statele Unite ale Americii. Unii erau bărbieri, bucătari, coafeze și asistenți medicali, în timp ce alții acționau chiar ca scribi și funcționari în cadrul administrațiilor municipale ale orașelor și comunelor.

În plus, condițiile lor de trai erau foarte adesea destul de bune. Sclavii care locuiau în domus sau în vila unui nobil roman ar fi avut probabil condiții de trai și un regim alimentar care l-ar fi depășit pe cel al unei persoane libere sărace din Roma.

Într-adevăr, exista o practică răspândită a persoanelor libere sărace care alegeau să devină sclavi pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai. Acest lucru subliniază faptul că sclavia în epoca romană era foarte diferită de tipul de sclavie mobiliară întâlnită în plantațiile de zahăr, tutun și bumbac din America între secolele XVI și XIX.

Bineînțeles, au existat și alte abuzuri. Se pare că exista o așteptare generală ca sclavii să poată fi folosiți pentru relații intime de către proprietarii lor și, aproape sigur, au existat multe cazuri în care sclavii au fost bătuți sau abuzați de către stăpânii sau amantele lor.

Cu toate acestea, sclavii eliberați puteau deveni cetățeni romani. Mulți dintre ei au ajuns în poziții de putere în cadrul guvernului roman, așa cum au făcut-o și eliberații Phaon și Epaphroditus în timpul domniei lui Nero. Într-adevăr, lipsa unor revolte majore ale sclavilor de-a lungul istoriei romane pare să sugereze că viața era în general tolerabilă pentru majoritatea sclavilor.

Astfel, așa cum ne-am putea aștepta în cazul unui grup care reprezenta aproximativ 20% din populația Imperiului Roman și, prin extensie, aproximativ 5% din populația lumii în secolele I și II d.Hr., viața sclavilor în Roma era foarte diferită, de la cea mai blândă la cea mai dură.