Cum topea banii Josephine, după ce l-a prins cu amanta. Averea lui Napoleon, avariată grav de femeia vieții lui

Napoleon Bonaparte a suferit în dragoste. Împăratul a fost îndrăgostit lulea de o femeie extrem de pricepută într-ale amorului, cu șase ani mai în vârstă decât el, divorțată, care nu i-a împărtășit niciodată sentimentele la aceeași intensitate.

Josephine a fost femeia vieții lui. A luat-o de soție, dar căsnicia lor a fost marcată de infidelități și de-o parte, și de cealaltă. Mariajul lui a fost cât pe ce să se destrame mai devreme decât s-a întâmplat, după ce ea l-a prins cu o amantă, și i-a topit averea cu cheltuieli peste cheltuieli.

Cum arăta prima nevastă a lui Napoleon. Josephine, o amantă renumită

Zveltă, de înălțime mijlocie, cu un păr mătăsos, lung și castaniu, ochi cu o culoare rară, denumită azi „hazel” – adică o combinație de verde, auriu și căprui, Joséphine l-a cucerit pe Napoleon. General la vremea în care s-a îndrăgostit de ea, pentru viitorul împărat n-a contat că ea era divorțată și că avea două fiice, și nici faptul că nu zâmbea niciodată, ca să nu i se vadă dinții urâți.

Napoleon a fost vrăjit de eleganța ei naturală și de vocea ei joasă fermecătoare. Și probabil că de așa-zisa pricepere pe care Josephine o avea ca amantă, pentru care, de altfel, era renumită. Josephine nu se încurca cu bărbați de rând, ci avea grijă să le acorde atenție doar celor cu putere financiară, ca să poată duce o viață bună.

„M-am trezit plin de tine. Imaginea ta și amintirea plăcerilor îmbătătoare de azi-noapte nu mi-au lăsat odihnă simțurilor”, îi scria Bonaparte, îndrăgostit lulea, după o noapte de amor.

Joséphine de Beauharnais era văduva politicianului și Alexandre François Marie, general al Revoluției Franceze, dus la ghilotină în timpul Terorii Iacobiene – perioada Revoluței Franceze care a culminat cu dictatura lui Robespierre, care își eliminase foștii camarazi de luptă, și cu instituirea Comitetului Salvării Publice.

Născută Marie-Josephe-Rose Tascher în Martinica în 1763, Josephine provenea dintr-o familie bogată, dar nu s-a bucurat de bogății nelimitate în creștere. Moșia familiei ei a fost distrusă de un uragan, așa că singura șansă de revenire financiară a fost reprezentată de căsătoriile bune ale fiicelor. Josephine i-a luat locul unei surori de-ale ei la altar, alături de Alexandre, după ce aceasta a murit, dar fără ca mirele să fi fost anunțat în prealabil. Generalul a acceptat situația pur și simplu.

Josephine, împinsă de un amant sătul în brațele lui Napoleon

Doamna de Beauharnais a avut relații cu mai multe personalități politice de prim rang, inclusiv cu politicianul francez Paul Barras. În 1795, ea l-a cunoscut pe Napoleon Bonaparte, cu șase ani mai tânăr cu ea, și a devenit amanta lui. Într-o scrisoare către ea în decembrie, Paul Barras, care ar fi împins-o în brațele lui Napoleon, ca să scape de ea și de cheltuielile ei, a scris:

„În ianuarie 1796, Napoleon a cerut-o de soție și s-au căsătorit pe 9 martie. Pe certificatul de căsătorie, Joséphine și-a redus vârsta cu 4 ani și a crescut-o pe cea a lui Napoleon cu 18 luni, făcându-i pe cei proaspăt căsătoriți să pară a avea aproximativ aceeași vârstă. Până la întâlnirea cu Bonaparte, ea a fost cunoscută drept Rose, dar Bonaparte a preferat să-i spună Joséphine, nume pe care l-a adoptat de atunci.”

Căsătoria nu a fost bine primită de familia lui Napoleon, care a fost șocată că el se căsătorise cu o văduvă mai în vârstă decât el, cu doi copii. Mama și surorile lui o detestau cel mai tare pe Joséphine, pentru că se simțeau nesofisticate și lipsite de eleganță în prezența ei.

Iubirea lui Napoleon, neîmpărtășită de Josephine

La două zile după nuntă, Bonaparte a părăsit Parisul pentru a conduce Armata Italiei. În timpul despărțirii lor, el i-a trimis multe scrisori de dragoste. În februarie 1797, scria: „Tu, căruia natura i-a dăruit spirit, dulceață și frumusețe, tu care singur îmi poți mișca și stăpâni inima, tu care cunoști prea bine imperiul absolut pe care îl exerciți asupra ei!”.

Cu toate acestea, Joséphine i-a scris rareori înapoi și, atunci când a făcut-o, scrisorile ei erau mai degrabă seci decât pline de dragoste. În plus, ea flirta cu un ofițer de armată „în cel mai compromițător mod cu putință”. Se știe că Joséphine nu l-a iubit pe Napoleon la fel de mult pe cât o iubea el și că i-au trebuit mulți ani până când să îi arate afecțiune.

Cu puțin timp înainte de încoronarea lor, a avut loc un incident la Palatul de la Saint-Cloud, care aproape a distrus căsătoria dintre cei doi. Joséphine l-a surprins pe Napoleon în dormitorul doamnei ei de serviciu, Élisabeth de Vaudey.

Napoleon a amenințat-o că va divorța de ea, deoarece nu i-a dăruit un moștenitor, în contextul în care se simțea presat din partea familiei sale în acest sens. În cele din urmă, însă, prin eforturile uneia dintre fiicele lui Josephine, Hortense, cei doi s-au împăcat. De altfel, infidelitățile lui au fost provocate de cele pe care le avea ea.

Divorțul, inevitabil, în ciuda iubirii lui Napoleon

Când după câțiva ani a devenit clar că Josephine nu poate avea un copil, Napoleon, deși încă o iubea, a început să se gândească la posibilitatea unei anulări. Lovitura finală dată mariajului lor a avut loc atunci când nepotul lui Napoleon (și nepotul lui Joséphine), Napoléon Charles Bonaparte, care fusese declarat moștenitorul său, a murit de crup în 1807.

La cina din 30 noiembrie 1809, el a anunțat-o pe Joséphine că – în interesul Franței – trebuie să găsească o soție care să-i poată aduce un moștenitor. I-a spus lui Joséphine că aceasta a fost dorința familiei sale și că și-ar fi dorit să nu fie așa. Joséphine a fost de acord cu divorțul, astfel încât împăratul să se recăsătorească în speranța de a avea un moștenitor. Divorțul a avut loc la 10 ianuarie 1810 și a fost un eveniment grandios, dar solemn, la care amândoi au citit câte o declarație de devotament față de celălalt.

La 11 martie, Napoleon s-a căsătorit cu Marie-Louise a Austriei. Ceremonia oficială a avut loc la Luvru în aprilie. Napoleon a remarcat odată că, în ciuda infatuării ei rapide pentru el, „este un pântece cu care mă căsătoresc”. De altfel, chiar și după despărțirea de Josephine, Napoleon a insistat ca ea să-și păstreze titlul de împărăteasă.

„Este voința mea ca ea să-și păstreze rangul și titlul de împărăteasă și, mai ales, să nu se îndoiască niciodată de sentimentele mele și să mă considere vreodată cel mai bun și cel mai drag prieten al ei.”, a scris împăratul.

Pe ce cheltuia banii nevasta lui Napoleon

După ce a devenit împărăteasă, Josephine a primit o indemnizație anuală de 120.000 de franci pentru gospodăria ei, care a fost gestionată cu grijă pentru a acoperi cheltuielile sale oficiale cu organizații de caritate, patronaj și întreținere. Însă, indemnizația ei personală, de 360.000 de franci pe an, era depășită în mod regulat și, de asemenea, își făcuse datorii în timp ce Napoleon era încă prim-consul.

Chiar și după reducerile obținute în mod regulat de soțul ei, Josephine era o mare cheltuitoare. A topit 25 de milioane de franci în șase ani pentru a remodela garderoba și bijuteriile Franței. Dar o mare parte a fost legată de motive personale și de o generozitatea neglijentă. Napoleon a încercat de câteva ori să facă economii, dar fără niciun rezultat.

Cu plăcerea ei de a cheltui, Josephine a adus literalmente în mâinile lui Napoleon scaunul guvernului, cel puțin pentru o vreme. Malmaison, proprietatea dărăpănată pe care a cumpărat-o și a restaurat-o în 1799, a fost folosită pentru afacerile statului între anii 1800 și 1802.

La Malmaison, Josephine, spre groaza lui Napoleon, a înființat o grădină englezească, fundamentul reputației sale de mare patroană a horticulturii. Printre extravaganțele ei ca împărăteasă s-a numărat cerința de a-i fi trimise plante din toată lumea. Conform Fundației Bonaparte, grădina ei a fost, de asemenea, plină de canguri, zebre și alte animale exotice.

De asemenea, artele au beneficiat de ajutorul generos al lui Josephine. Împărătesei îi plăcea să le trimită prietenilor portrete ale ei făcute la comandă. Soția lui Napoleon a susținut mulți artiști, printre care s-a numărat Pierre-Joseph Redouté.

După divorț, Josephine a păstrat un stil de viață luxos care a îngropat-o în datorii. Pentru a-și acoperi cheltuielile, ea a vândut multe dintre bijuteriile pe care le căpătase în timpul căsătoriei, adesea prin intermediul copiilor ei din prima căsătorie. Vânzările au complicat cercetarea, conservarea și vânzarea bijuteriilor imperiale din dinastia Bonaparte.

Chiar și după căderea și exilul lui Napoleon, Josephine a rămas o persoană apreciată și l-a fermecat pe țarul Alexandru I al Rusiei, care a ajutat la înfrângerea fostului ei soț. Înainte de a muri pe 29 mai 1814, la vârsta de 50 de ani, Josephine se îmbrăca în rubine dacă trebuia să-l primească pe țar. A lăsat în urma ei datorii de 3 milioane de franci, care – scăzute din moștenirea de 11 milioane pe care a lăsat-o celor doi copii ai săi – au dus la o datorie de peste 8 milioane.