Eroul care a spus „Pe aici nu se trece” și-a părăsit familia pentru o femeie cu 20 de ani mai tânără decât el. Cine a fost Eremia Grigorescu

Dincolo de glorie, viața generalului Eremia Grigorescu, eroul care a spus „Pe aici nu se trece” la Oituz și la Mărășești în Primul Război Mondial, a fost marcată și de un scandal amoros. Eroul a iubit două Elene – prima i-a schimbat cursul vieții, dar a părăsit-o pentru cea de-a doua, care era cu 20 de ani mai tânără decât el.

„Simplu, deschis, simpatic, vesel, cu o bucurie de viață pe care o comunica ușor celor din jur și care părea oarecum surprinzătoare la omul acela înalt, solid, cu un cap pe măsură, împodobit cu o mustață neagră și stufoasă.” – așa a fost descris generalul Eremia Grigorescu de Regina Maria.

Ședința de meditație cu impact asupra istoriei României

Generalul Eremia Teofil Grigorescu, considerat unul dintre cei mai mari strategi militari ai României şi cel mai important comandant al Armatei Române din timpul Primului Război Mondial, a avut o copilărie grea, începută pe 28 noiembrie 1863, într-un cătun. Mai exact, în cătunul Golăşei din judeţul Galaţi, transformat ulterior într-un cartier al orașului Târgu Bujor.

Era cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei sale. Tatăl său era învățător și nu câștiga prea mult, dar a ținut ca fiul lui să primească o educație bună. Eremia Grigorescu a mers la Liceul Vasile Alecsandri din Galaţi, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Naţional din Iaşi, între 1878-1881.

La vârsta de 10 ani, însă, cel care avea să devină generalul Eremia Grigorescu a rămas orfan de tată. Biserica și familia boierească Ventura ar fi contribuit ulterior la finanțarea studiilor sale.

Cert este că Eremia Grigorescu a ajuns la Facultatea de Medicină şi de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Iaşi. Student sărac, el a fost nevoit să dea meditații ca să reușească să se întrețină. Una dintre ședințele de meditații pe care le-a dat a avut impact asupra istoriei României, pentru că elevă i-a fost Elena Arapu, care avea să devină prima lui soție.

Elena Arapu provenea dintr-o familie de militari. Acest lucru l-a influențat pe Eremia Grigorescu să facă o schimbare radicală. A renunțat la medicină pentru o carieră militară. La vârsta de 19 ani era admis la Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti.

Studentul era unul de excepție, astfel că după ce a terminat școala militară a fost susținut timp de trei ani, între 1887 și 1889, să urmeze cursuri de matematică la Paris, la prestigioasa Universitate Sorbona. Când a plecat la studii, Eremia Grigorescu era însurat deja cu Elena Arapu, din 15 noiembrie 1886. Soția lui devenise profesoară de matematică și prima femeie care a absolvit Universitatea din Iași.

Generalul și prima lui soție au avut trei fii: Traian – viitor general de artilerie, Romulus – deputat liberal, fost ofiţer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian – inginer. Cei doi au avut și două fiice: Lucreţia – căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu şi Margareta – căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu.

Eremia Grigorescu: „Pe aici nu se trece”

Eremia Grigorescu a ajuns general după 29 de ani în care a tot fost avansat în grad. A devenit general de brigadă la 28 noiembrie 1915, după care, în timpul Primului Război Mondial, a fost avansat la general de divizie, pe 1 aprilie 1917, şi la general de armată, pe 24 ianuarie 1918, când a devenit și ministru de război, până la 29 noiembrie.

Însă, intrarea țării în Primul Război Mondial, în 1916, l-a găsit pe Eremia Grigorescu pe postul de comandant al Diviziei 15 infanterie. A obținut victoriile de la Mulciova şi Arabagi în Dobrogea. De aici a fost trimis de urgenţă cu divizia sa la Oituz, unde a reușit să stabilizeze frontul și unde a spus pentru prima dată „Pe aici nu se trece”.

Ulterior, a fost trimis la Mărășești la comanda Armatei I română şi a celei de-a IV-a rusă. Sub lozinca „Nici pe aici nu se trece”, a reușit să câștige lupte extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Anton Ludwig August von Mackensen, care era supranumit „spărgătorul de fronturi”.

În final a fost pentru prima dată învins la Mărăşeşti de armata germană, care era mult superioară celei române.

Și-a lăsat familia pentru o altă Elena, cu 20 de ani mai tânără

În timpul Primului Război Mondial, comandamentul Diviziei 15 Infanterie a fost instalat în conacul familiei Negropontes din Oituz. În acest context, generalul Eremia Grigorescu a cunoscut-o pe Elena Negropontes, o femeie cu 20 de ani mai tânără decât el.

Elena Negropontes, alintată „Lelo” în familia ei, era fiica lui George Ulise Negropontes, latifundiar, industriaș și comerciant român de origine greacă, care s-a făcut remarcat după Primul Război Mondial prin suportul oferit construcției Mausoleului de la Mărășești. Moşiile stăpânite în judeţele Bacău şi Tecuci, azi Galaţi, erau administrate cu mână de fier, iar profitul nu întârzia să apară.

„Avea o frumuseţe mai sălbatică. Era cam băieţoasă, trăia mai mult la moşiile familiei, unde mergea la vânătoare. Era mai puţin atrasă de viaţă mondenă. A umblat călare până spre bătrâneţe. Călărea amazon îmbrăcată în rochie şi stătea pe cal într-o parte. Cred că Generalul Eremia a fost fascinat de ea”, avea să scrie nora ei, Ariana Negropontes, în cartea „Exilul interior – Dan Er. Grigorescu Negropontes”.

Firea ei aprigă a fost dovedită și de numeroase citații din Monitoarele Oficiale din timpul vieții ei. Elena Negropontes era neiertătoare atunci când îi erau încălcate drepturile – fie că îi erau furate produsele agricole de la Ivești, fie că îi erau tăiate pădurile mari de la Onești.

Din relația generalului cu Lelo s-a născut un copil, pe 20 noiembrie 1917, la Bârlad – Dan Ulise Grigorescu, devenit la maturitate un apreciat artist fotograf. Generalul a divorțat de soția lui, în 1918, după peste 30 de ani de căsnicie. Eliberat de primul mariaj, a luat-o de soție pe Elena Negropontes, recunoscând și copilul.

Cel de-al doilea mariaj n-avea să dureze mult, pentru că generalul Eremia Grigorescu avea să moară după un singur an, în 1919. Cu puțin timp înainte de a muri, el și noua lui soție au fost nașii de cununie ai căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu Elena Lupescu, cea care avea să devină celebra amantă a Regelui Carol al II-lea. Cauza morții sale la vârsta de 55 de ani ar fi fost gripa spaniolă.

Inițial, generalul Eremia Grigorescu a fost înmormântat în Cimitirul Ostașilor de la Mărășești. Ulterior, pe 29 august 1924, a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești.

„Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: Pe aici nu se trece”, scrie pe mormântul lui.