Greșeala ce i-a adus moartea Mariei Antoaneta. Gestul impresionant făcut înainte de a fi dusă la ghilotină

Este 16 octombrie 1793, iar Place de la Concorde, una dintre cele mai mari piețe ale Parisului, este adunată o mulțime copleșitoare. Fervoare de nedescris. Pe eșafod apare Maria Antoaneta. Are 38 de ani, iar părul i-a fost tăiat. Albise complet în ultimele luni de la încercarea eșuată de a scăpa de furia francezilor.

În ciuda iminenței morții, Maria Antoaneta e stoică. Refuză să trădeze vreo emoție. De altfel, abia ce i-a scris surorii ei: „Sunt calmă, așa cum sunt oamenii care au conștiința curată”. Ba chiar face un gest neașteptat.

Gestul făcut de Maria Antoaneta înainte de execuție

În ceasul morții, Maria Antoaneta are timp să îi ceară scuze călăului după ce îl calcă pe picior. Îi spune sincer: „Iertați-mă, domnule! Nu am vrut”. Aceste scuze sunt ultimele ei cuvinte. La ora 12:15, capul ei cade. Mulțimea răsună în semn de aprobare.

Capul și trupul ei sunt încărcate într-o căruță și transportate într-o groapă comună în spatele Bisericii Madeleine, destinate să zacă alături de oamenii de rând care îi ceruseră cu atâta vehemență moartea.

Dar să ne întoarcem puțin, ca să aflăm cine a fost Maria Antoaneta și de ce a ajuns să fie executată astfel.

Primii ani de viață ai Mariei Antoaneta

Maria Antoaneta avea doar 14 ani când a fost adusă de acasă, din Austria, pentru a se căsători cu Delfinul Franței, Louis Auguste, viitrul rege Ludovic al XVI-lea. Tânăra viitoare regină a fost crescută în luxul corespunzător poziției sale de fiică a împărătesei Austriei, dar nu era pregătită pentru frivolitatea enormă a curții franceze și s-a străduit să se adapteze.

Nu doar atât, dar Maria Antoaneta nu era prea îndrăgită de soțul ei. De altfel, nici ea nu-l plăcea. Îl găsea plictisitor și timid și era dezamăgită de faptul că aveau atât de puține interese comune. Astfel, Maria Antoaneta s-a simțit singură în noua ei lume. A avut la dispoziție doar patru ani pentru a încerca să se adapteze înainte de a deveni regină.

Pentru a umple golul creat de singurătatea pe care trebuia să o îndure în căsnicia ei, Maria Antoaneta a început să își petreacă timpul răsfățându-se. Curtea franceză era deosebit de potrivită pentru acest scop.

Totuși, cheltuielile ei nu au trecut neobservate de către oamenii de rând din Franța. Economia franceză se afla în turbulențe, iar o regină împodobită în podoabe și bijuterii a fost resimțită ca o palmă pentru mulți dintre ei.

Nu conta pentru ei faptul că Maria Antoaneta era o femeie bună la suflet care adopta adesea copii mai puțin norocoși. Pentru ei, ea era un simbol al monarhiei și a tot ceea ce reprezenta aceasta – bogăție obscenă în fața unei populații suferinde.

Maria Antoaneta și Revoluția Franceză

Totul a luat amploare atunci când, în vara anului 1789, un grup de parizieni a intrat în Bastilia și a eliberat toți prizonierii de acolo. Mai târziu, aceștia au ocupat Versailles, revoltându-se din cauza prețului ridicat al pâinii și a foametei ce cuprinsese clasa de jos. Erau primele zile ale Revoluției Franceze.

Regina știa ce o aștepta în viitor dacă nu reușea să iasă din Franța. Violența și furia supușilor ei erau în creștere, la fel ca și furia lor față de familia regală.

Odată intrată pe porțile palatului, mulțimea s-a năpustit asupra camerelor reginei, omorându-i gărzile înainte ca aceasta să scape, fugind în camerele regelui.

Adăpostul n-a ținut.

În câteva ore, ea și regele au fost conduși de mulțimea furioasă la Paris, precedați de capetele gărzilor lor de corp purtate pe țepușe.

Greșeala ce a dat-o de gol pe Maria Antoaneta

La Paris, ea și regele s-au retras în singurătatea autoimpusă în vechiul palat Tuileries. Acolo unde regele părea doborât și speriat, Maria-Antoaneta a făcut un pas înainte pentru a încerca să-și găsească libertatea. A încercat să contacteze aliații, dar nu a primit niciun răspuns, însă mai avea un plan – să fugă în Țările de Jos, mai exact în partea controlată de țara sa natală, Austria.

Ajutată de un bărbat despre care s-a presupus mai târziu că era iubitul ei, Maria Antoaneta, copiii ei și soțul ei, regele, au fugit din Tuilieres în toiul nopții, îmbrăcați în servitori. Au luat o trăsură mare și ostentativă, care avea să îi dea de gol.

Trăsura uriașă a fost un cadou și, la doar câțiva kilometri de Tuileries, familia regală a fost capturată din nou și adusă înapoi la Paris. Ludovic a mai încercat o ultimă dată să scape, fugind pe jos împreună cu familia sa, dar au fost din nou prinși.

De data aceasta, Maria Antoaneta și familia ei au fost închiși în Turnul Templului. Nu după mult timp, monarhia a fost abolită, iar în locul ei a fost instaurată Republica. Și uite așa, Maria Antoaneta nu a mai fost regină.

Spre groaza Mariei Antoaneta, după o scurtă perioadă de pace pentru ea și familia ei, Ludovic a fost judecat pentru conspirație împotriva statului și condamnat la moarte. I s-a acordat o zi pentru a petrece cu soția și copiii săi înainte de execuție. La doar 36 de ani, Louis a fost dus la ghilotină la 16 ianuarie 1793 și executat în fața unei mulțimi uriașe.

Maria Antoaneta și copiii ei au rămas în Turnul Templului timp de șase luni, înainte de a fi mutată, singură, în Conciergerie, o închisoare. Procesul ei a urmat la scurt timp după aceea, unde a fost acuzată de conspirație împotriva Franței. A fost găsită vinovată de trădare și, la fel ca soțul ei, regina căzută în dizgrație a fost condamnată la moarte.

La ani și ani după execuția sa, Maria Antoaneta avea să primească în sfârșit un minim respect, când fratele soțului ei a preluat tronul ca rege și a dispus ca ea și fratele său mai mare să fie dezgropați și reînhumați în Catedrala Saint-Denis.