
Meteoritul care a schimbat cursul creștinătății. „Minunea” care l-a influențat pe Împăratul Constantin
Timp de mai bine de două secole, creștinismul a suferit sub Imperiul Roman. Creștinii au fost arestați, torturați, mutilați, arși și înfometați. Clădirile creștine și casele creștinilor au fost dărâmate, iar cărțile lor sacre au fost arse. Însă, persecuțiile religioase au luat sfârșit atunci când Împăratul Constantin a urcat pe tron.
Motivul?
El fusese martorul unei „minuni” – în realitate, căderea unui meteorit pe Pământ. Cercetătorii au explicat imaginea exactă pe care ar fi văzut-o conducătorul.
Spre deosebire de predecesorii săi, împăratul a fost un mare protector al Bisericii. El a construit un număr extraordinar de biserici de-a lungul și de-a latul imperiului, a acordat privilegii clerului, a înzestrat biserica cu terenuri și bogății și chiar a restituit proprietățile confiscate de la creștini de către conducătorii anteriori.
Ce l-a determinat pe împăratul Constantin să se convertească la creștinism a fost dezbătut și discutat de teologi și istorici timp de secole. Este posibil ca mama lui Constantin să-l fi expus la creștinism de la o vârstă fragedă. Însă, mulți istorici cred că el a trăit un eveniment impresionant în anul 312, chiar înainte de începerea bătăliei de la Podul Milvian, pe malul Tibrului, la periferia Romei de astăzi, ce l-a influențat profund pe viitorului împărat.
„Minunea” trăită de Împăratul Constantin
Eusebiu, unul dintre primii istorici ai Bisericii creștine, a descris o viziune pe care Constantin ar fi avut-o în timp ce mărșăluia spre locul unei bătălii: „În timp ce se ruga astfel cu rugăminți fierbinți, i s-a arătat din cer un semn minunat, a cărui relatare ar fi fost greu de crezut dacă ar fi fost făcută de o altă persoană. În jurul prânzului, când ziua începea deja să scadă, el a văzut cu ochii săi o cruce în ceruri, deasupra Soarelui, ce purta inscripția: cucerește prin aceasta”.
La început, Constantin nu a fost sigur de semnificația apariției, dar în noaptea următoare a avut un vis în care Hristos i-a explicat că trebuie să folosească semnul împotriva dușmanilor săi. Constantin le-a poruncit atunci trupelor sale să își împodobească scuturile cu simbolul creștin, Chi-Rho, pe care îl văzuse în ceruri. Armata lui Constantin a câștigat bătălia, iar noul împărat a dedicat victoria lui Hristos, despre care credea că l-a ajutat.
Dar care a fost evenimentul ceresc care a avut un efect atât de transformator asupra lui Constantin?
Explicația cercetătorilor
Geologii cred că împăratul Constantin a fost martorul prăbușirii unui meteorit, iar craterul pe care impactul l-a lăsat în urmă se află încă acolo, în centrul Italiei. Craterul Sirente, situat în zona muntoasă de la nord de masivul Sirente, este mic și circular și, deși au existat o mulțime de teorii cu privire la formarea sa, geologul suedez Jens Ormö crede că este un crater de impact.
Datarea cu radiocarbon plasează formarea craterului cam în aceeași perioadă în care Constantin a avut viziunea sa cerească. Un impact ce ar fi generat un crater de mărimea celui de la Sirente ar fi fost vizibil de la o distanță mare. Înainte de a lovi pământul, meteoritul ar fi brăzdat cerul într-o mare minge de foc ce i-a hipnotizat pe Constantin și pe trupele sale. Ar fi lovit Pământul cu forța unei bombe nucleare de mici dimensiuni, cu o putere de aproximativ o kilotonă.
Vârsta craterului corespunde, de asemenea, cu istoria locală. Un sat din apropiere a fost abandonat brusc, probabil din cauza unui incendiu în secolul al IV-lea. Catacombele ce datează din aceeași perioadă dezvăluie multe trupuri îngropate în grabă. O legendă locală, transmisă pe cale orală, oferă, totodată, o descriere vie a evenimentului cataclismic. O versiune a legendei sună astfel:
Atunci, o vâlvătaie a lovit muntele și a făcut să cadă stejarii uriași, anunțând sosirea violentă a Zeiței. O căldură bruscă și intensă i-a copleșit pe oameni și un strigăt a răsunat peste tot în jur, spărgând aerul cu urma sa de violență. Dintr-odată, acolo, în depărtare, pe cer, o stea nouă, nemaivăzută până atunci, mai mare decât celelalte, s-a apropiat tot mai mult, a apărut și a dispărut în spatele vârfului munților estici.
În curând, steaua a strălucit la fel de mare ca un nou soare. O lumină irezistibilă, orbitoare, străbătea cerul. Frunzele de stejar tremurau, se decolorau, se încolăceau. Pădurea și-a pierdut seva. Distanța strânsă, atât în timp, cât și geografic, dintre Podul Milvian și situl de impact Sirente a determinat cercetătorii să reexamineze evenimentele istorice.
Potrivit unui studiu, Constantin și forțele sale militare au fost cantonate la doar 100 de kilometri de locul de impact înainte de bătălia de la Podul Milvian. Acest lucru trebuie să le fi oferit o vedere clară a norului ciupercă ce ar fi apărut probabil în urma impactului, influențându-l profund și schimbând cursul conflictului și al creștinismului.

