Primul brad de Crăciun din România, împodobit în urmă cu 157 de ani. Cum a luat naștere tradiția în țară

Primul brad de Crăciun din România a fost împodobit în urmă cu 157 de ani, adică în anul 1866, la curtea regelui Carol I, după sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Pomul a fost decorat cu flori de hârtie și fructe, la Palatul Regal de pe Calea Victoriei din București, astăzi Muzeul Național de Artă al României. Au mai trecut zeci de ani până când au început să fie puse și lumini printre ramuri.

Astfel, pe la 1900, exista deja o tradiție la curtea regală legată de pomul de Crăciun.

Grădinarul castelului Peleș avea sarcina de a-l alege pe cel mai înalt și mai frumos pentru a-l trimite la Palatul Regal de la București.

Cum a apărut primul brad de Crăciun în România

Ornamentele pentru bradul de Crăciun erau aduse la Curtea Regală din orașul german Nürnberg, dar numeroase cadouri erau cumpărate de la București. Fiecare om de la curte primea un cadou la bradul de Crăciun, ce era așezat în marea sală de bal.

Întrucât bradul era foarte înalt, nu era împodobit cu lumânări – cum era tradiția peste hotare, ci doar cu mici lămpi electrice de mai multe culori, conform lucrării „Ceremonialul la Curtea lui Carol I de Hohenzollern”, editate de Muzeul Național Cotroceni.

Încet-încet, a apărut o tradiție.

An de an, pe 23 decembrie, familia regală împreună cu copiii doamnelor de onoare, dar și ai prietenilor acestora se adunau să împodobească bradul de Crăciun. Serveau ceai și dulciuri într-o atmosferă festivă, după care regele împărțea cadouri angajaților și oferea o masă pentru sute de copii.

Tradiția de a împodobi un brad de Crăciun a fost preluată de boierimea bucureșteană și, ulterior, s-a răspândit în toată țara. Pomul de iarnă a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.

Cum arăta Crăciunul la români înainte de tradiția bradului împodobit

Până să ajungă tradiția și în satele din țară, românii aveau alte obiceiuri în preajma Crăciunului. Oamenii erau preocupați mai ales de aspectele religioase ale perioadei din an.

Nici vorbă de brad împodobit sau de Moș Crăciun.

Pentru românii din restul țării, nu exista Crăciun, ci sărbătoarea Nașterii Domnului. Femeile înlocuiau toată vesela, iar cele care nu își permiteau o spălau bine cu leșie pe cea pe care o aveau deja, astfel încât să nu le fie compromis postul de urme de alimente de dul

În plus, românii își aranjau casele de sărbătoare – făceau curățenie, văruiau pereții și lutuiau podelele. Apoi, femeile pregăteau mâncăruri de sărbători. Bărbații făceau alături de copii câte o stea pentru colindat, îi învățau colinde pe cei mici, precum și ce comportament să aibă atunci când merg la colindat, unde primeau mere, nuci, colaci sau „pupeze” – adică un fel de colaci în formă de pasăre.

Primul brad de Crăciun din istorie

Prima atestare scrisă a unui brad de Crăciun decorat provine din Riga, Letonia. Bărbații din breasla negustorilor locali au decorat un brad cu trandafiri artificiali, au dansat în jurul lui în piață și apoi i-au dat foc. Trandafirul a fost folosit timp de mai mulți ani, fiind considerat un simbol al Fecioarei Maria.

În anul 1605 a fost pus primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg. Pomul a fost împodobit cu mere roşii şi dulciuri. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian a împodobit primul brad.

În Anglia, primul brad de Crăciun a apărut în anul 1841. Atunci, prinţul consort Albert, bunicul Reginei Maria a României, i-a dăruit un brad soţiei sale, celebra regină Victoria, şi l-a instalat la castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger. Ulterior, ornamentul a fost înlocuit cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit.

Până în secolul al XVII-lea, în Germania era obișnuit ca brazii de Crăciun să fie decorați cu mere. Această practică era o rămășiță din secolele al XIV-lea și al XV-lea, când crengile veșnic verzi atârnate de mere erau singura recuzită folosită în piesele care se jucau în biserici la 24 decembrie. Ziua de 24 decembrie era ziua lui Adam și a Evei în calendarul creștin timpuriu, iar piesele de teatru erau folosite ca modalități de predare a Bibliei unei populații în mare parte analfabete.

În Statele Unite ale Americii, bradul de Crăciun a fost adus de coloniștii germani în anii 1800. Primele ornamente de sticlă au fost introduse în Statele Unite la finalul anilor 1800, tot din Germania. Primele ornamente erau în principal sfere, dar mai târziu au devenit mai frecvente lanțurile de sfere, jucării și figurine.