Dușmănia din familie a creat Puma și Adidas. Istoria neștiută a fraților Dassler care au făcut istorie
Pe malul râului Aurach, în landul german Bavaria, se află micul oraș Herzogenaurach. Aici, la sfârșitul anilor 1940, frații Dassler, Adolf și Rudolf, au decis să meargă pe drumuri separate după o ceartă de familie și au creat companiile Puma și Adidas.
Fiecare dintre ei a început o afacere cu pantofi, iar fiecare companie a ajuns să devină un gigant în lumea articolelor sportive. Dar dușmănia de familie care a început totul s-a răspândit curând pe străzi, împărțind orașul în două facțiuni distincte.
Aceasta este povestea celor doi frați care au pus bazele companiilor Puma și Adidas.
Brutarul, polițistul și o idee trimisă în Primul Război Mondial
Rudolf, cel mai mare dintre frații Dassler, s-a născut în 1898, iar Adolf, alintat „Adi”, s-a născut în 1900. Se pare că parcursul celor doi frați a fost bătut în cuie de tatăl lor care era muncitor la o fabrică de încălțăminte.
În realitate, tatăl celor doi dorea ca Adi să devină brutar, iar Rudolf aspira să devină polițist.
Dar Adi avea propriile sale vise. El dorea să devină atlet. În timp ce urmărea numeroasele discipline sportive, Adi și-a dat seama că atleții din fiecare disciplină nu aveau pantofi specializați. Adi a crezut că dacă atletul ar purta pantofi optimizați pentru sportul lor specific, cu siguranță ar duce la îmbunătățirea performanțelor. Cu toate acestea, înainte de a-și putea urmări ambițiile, Adi a fost recrutat în armată pentru Primul Război Mondial și a fost trimis în Europa.
Când s-a întors, Adi a înființat o mică afacere de fabricare a pantofilor în spălătoria mamei sale și, cu ajutorul experimentatului producător de pantofi Karl Zech, a început să creeze încălțăminte atletică și sandale.
După Primul Război Mondial, Germania s-a afundat într-o depresiune economică, iar lui Adi i-a fost greu să își procure materii prime pentru pantofii săi. A început să caute resturi de armată în zonele rurale devastate de război – căștile de armată și pungile de pâine au furnizat piele pentru tălpi, în timp ce parașutele au furnizat mătase pentru papuci. Cum energia electrică era insuficientă, Adi a atașat o mașină de frezat piele la o bicicletă montată pe grinzi de lemn și a acționat pedalele pentru a alimenta mașina.
Doi ani mai târziu, fratele mai mare al lui Adi, Rudolf, i s-a alăturat în demersul de fabricare a pantofilor și împreună au înființat o companie numită Gebrüder Dassler Schuhfabrik. Adi, cu mintea sa inventivă, a condus dezvoltarea tehnică, în timp ce Rudolf a fost șeful departamentului de vânzări și marketing. Până în 1925, familia Dassler producea ghete de fotbal din piele cu crampoane bătute în cuie și pantofi de atletism cu crampoane forjate manual. Compania avea o duzină de muncitori, iar împreună produceau 50 de perechi de pantofi pe zi.
Afacerea fraților Dassler în domeniul încălțămintei a avut primul succes la Jocurile Olimpice din 1928 de la Amsterdam, când alergătoarea germană Lina Radke a câștigat medalia de aur la 800 de metri purtând o pereche de pantofi Dassler cu crampoane.
Pantofii Dassler au devenit favoriți în timpul Jocurilor Olimpice din 1932 de la Los Angeles, iar la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, vedeta americană de atletism Jesse Owens a sprintat spre patru medalii de aur purtând pantofi Dassler. Asocierea Dassler cu Owens s-a dovedit a fi crucială pentru succesul firmei. Aceasta a catapultat imediat compania într-un jucător internațional în domeniul îmbrăcămintei sportive, sporind vânzările în general.
Puma și Adidas au împărțit orașul în două
La venirea celui de-al Doilea Război Mondial, Rudolf s-a întors la război, în timp ce Adi a rămas în urmă pentru a menține compania în funcțiune. În ciuda lipsei de materii prime, în special de piele, din cauza războiului, Gebrüder Dassler Schuhfabrik a continuat să producă pantofi. În 1943, erau singura companie din Germania care mai producea încă încălțăminte sportivă. Cu toate acestea, în ultimii doi ani de război, fabrica a fost închisă și a fost forțată să producă arme pentru Germania.
După încheierea războiului, între cei doi frați a început să se formeze o ruptură, exacerbată de faptul că ambii frați, soțiile și copiii lor locuiau sub același acoperiș. Potrivit unei povești, în timpul unui atac cu bombă al aliaților în 1943, Adi și soția sa s-au urcat într-un adăpost antiaerian în care se aflau deja Rudolf și familia sa. Adi ar fi comentat: „Nu, nu, nu. Nenorociții ăștia murdari s-au întors din nou”, referindu-se la avioanele de război aliate, dar Rudolf era convins că fratele său se referea la el și la familia sa.
Dezmembrarea Gebrüder Dassler Schuhfabrik era singura cale de urmat.
Adi a păstrat departamentul de producție și a continuat să formeze Adidas. Rudolf a dus partea de afaceri a operațiunii peste râu, unde a înființat o companie numită Ruda, care în cele din urmă a devenit Puma.
Și odată cu familia, orașul însuși s-a împărțit în două. Angajații au trecut de partea cuiva. Unii s-au alăturat Adidas, iar alții s-au alăturat Puma.
Fiecare și-a revendicat partea sa de râu și nu era recomandabil dacă erai fan Adidas, de exemplu, să treci de partea Puma purtând pantofi Adidas. Fiecare parte avea propria brutărie, propriile baruri, propriile cluburi sportive.
Citește și: Descoperirea misterioasă veche de 24.000 de ani. Comoara istorică a fost găsită din întâmplare
Helmut Fischer, care a lucrat pentru Puma timp de patru decenii, are logo-ul angajatorului său tatuat pe gambele și pe spate. Iar atunci când întâlnește pe cineva pentru prima dată, spune că se uită „automat” la ce poartă în picioare înainte de a-l saluta.
Directorul executiv al Adidas, Herber Hainer, spune că atunci când a început să lucreze pentru companie, în urmă cu aproape 40 de ani, le era interzis să menționeze măcar numele Puma. Întotdeauna trebuiau să vorbească despre „concurentul de pe cealaltă parte a Aurach”.
Dar nu toată lumea era dispusă să se lase prinsă în dușmănia de familie. Klaus Roemmelt, care deține o brutărie veche de 100 de ani pe Herzogenaurach, a declarat reporterilor: „Părinții mei aveau întotdeauna în mașină o pereche de pantofi de fiecare marcă, pe care îi încălțau”, în funcție de firma la care livrau.
Alții au profitat de această rivalitate. Când un om de serviciu trebuia să viziteze casa lui Rudolf pentru muncă, uneori purta intenționat pantofi Adidas. Când Rudolf le vedea încălțămintea, le spunea să se ducă la subsol și să aleagă o pereche de pantofi Puma, pe care îi puteau avea gratuit.
Dușmănia Puma-Adidas a fost dusă în mormânt
Frații au dus dușmănia până în mormânt. Chiar și în moarte, au refuzat să fie unul lângă celălalt. Ambii frați, deși sunt înmormântați în același cimitir, mormintele lor sunt cât se poate de îndepărtate.
Dar lucrurile se schimbă. Frank Dassler, nepotul lui Rudolf Dassler, care a crescut purtând pantofi Puma, lucrează acum pentru Adidas ca principal consilier juridic al companiei. Bineînțeles că decizia sa de a se alătura companiei rivale nu a fost luată prea bine de familia sa. Dar lui Frank nu-i pasă.
„Această rivalitate a fost cu ani în urmă, este istorie acum”, a spus el.
În 1987, fiul lui Adolf Dassler, Horst Dassler, a vândut Adidas industriașului francez Bernard Tapie, în timp ce fiii lui Rudolf, Armin și Gerd Dassler, au vândut participația de 72% din Puma către compania elvețiană Cosa Liebermann SA. De când companiile au devenit publice, acestea nu mai sunt în proprietatea familiei.
Forța de muncă s-a diversificat, de asemenea. Acum, majoritatea lucrătorilor nu sunt din oraș, iar fricțiunile dintre ei s-au atenuat și au devenit o rivalitate mai puțin agresivă. Chiar și astăzi, angajații celor două companii se tachinează reciproc în legătură cu hainele lor atunci când se întâlnesc pe stradă, dar în prezent este mai mult pentru a face haz de necaz.
