„Rușinea de la Gijon”. Meciul care a schimbat Campionatul Mondial de Fotbal

Pentru prima dată în istoria Campionatului Mondial FIFA, la ediția din 1982 a turneului din Spania au participat 24 de echipe, în loc de 16 ca de obicei.

Au fost multe fețe noi, precum Algeria, Camerun, Honduras, Kuweit și Noua Zeelandă. Unele dintre obișnuitele, precum Olanda, Mexic și Suedia, de asemenea, nu s-au calificat, iar acest lucru a lăsat o mulțime de locuri vacante la dispoziție. Belgia, Cehoslovacia, El Salvador, Anglia și Uniunea Sovietică au revenit pe teren după mai bine de un deceniu de absență.

Turneul din 1982 a fost, de asemenea, primul în care a fost introdusă executarea loviturilor de departajare la penalty-uri pentru a departaja un rezultat de egalitate. Acesta a fost, de asemenea, ultimul Campionat Mondial care a avut două tururi de grupe și a fost pentru a treia oară când toate cele patru semifinaliste au fost europene. Dar lucrurile ar fi putut fi diferite.

„Vom dedica al șaptelea gol soțiilor noastre”

Turneul a început cu una dintre cele mai mari surprize din istoria Campionatului Mondial. În a treia zi a turneului, Algeria a învins Germania de Vest cu 2-1. Germania de Vest era, la acea vreme, cea mai dominantă forță din fotbalul mondial. După ce a câștigat UEFA Euro 1980, a trecut cu brio de calificări, câștigând toate cele opt meciuri de calificare.

Cu o serie de succese în spate, echipa Germaniei de Vest era plină de încredere. Primul lor meci împotriva modestei Algerii a fost considerat un joc de copii. Înainte de meci, unul dintre jucători s-a lăudat că ar putea învinge Algeria în timp ce fumează trabucuri. Un altul ar fi spus: „Vom dedica al șaptelea gol soțiilor noastre, iar al optulea câinilor noștri”.

Dacă Germania de Vest și-ar fi făcut temele, ar fi știut cu ce echipă formidabilă se confruntă. Algeria ajunsese în semifinalele Cupei Africii pe Națiuni din 1982, în Libia, cu doar trei luni mai devreme, înainte de a pierde în fața viitoarei câștigătoare, Ghana. În timpul ultimei runde de meciuri de calificare, au învins de două ori echipa mult mai puternică a Nigeriei.

Meciul din 16 iunie 1982 s-a dovedit a fi o revelație. Prima repriză s-a încheiat fără goluri, germanii apărându-se mult mai mult decât se așteptau. Dar a fost a doua repriză, în care Algeria a strălucit cu adevărat. Strălucitorul Rabah Madjer a oferit Algeriei un avantaj binemeritat în minutul 54.

Treisprezece minute mai târziu, Karl-Heinz Rummenigge a marcat golul egalizator și, pentru o clipă, toată lumea a crezut că Germania avea meciul sub control. În curând, oportunitatea avea să se prezinte din nou pentru germani și pentru o eventuală victorie. Dar chiar în minutul următor, Belloumi a restabilit avantajul cu un gol uimitor, suficient de demn de a câștiga orice meci. Algeria era cât pe ce să înscrie un al treilea gol, înainte ca fluierul final să pună capăt acestui meci extraordinar.

Nicio echipă africană nu mai învinsese vreodată o echipă europeană la Campionatul Mondial. Întreaga lume a fotbalului a fost uimită. Mai târziu, managerul Germaniei de Vest, Jupp Derwall, a mărturisit că i s-a pus la dispoziție o înregistrare video cu Algeria în acțiune, dar nu a arătat-o jucătorilor, deoarece credea că aceștia vor râde de el.

Pe măsură ce grupa a avansat, Germania de Vest a reușit să-și salveze mândria zdrobită, învingând Chile cu 4-1, iar apoi a văzut cum Algeria a cedat în fața Austriei. Dar Algeria a reușit să obțină o victorie cu 3-2 împotriva Chile, obținând un loc în spatele Austriei, care a condus clasamentul grupei cu două victorii. Austria și Germania de Vest mai aveau de disputat încă un meci fiecare împotriva celeilalte, iar acel meci urma să decidă care dintre cele două echipe urmau să avanseze în turul al doilea.

După cum stăteau lucrurile, dacă Austria învingea Germania de Vest, atunci germanii plecau acasă, iar dacă Germania de Vest învingea Austria, atunci Algeria era eliminată și ambele echipe se calificau în fazele eliminatorii. Dar mai exista un alt factor în ecuație. Dacă Germania de Vest învingea Austria cu mai mult de trei goluri, atunci Austria ar fi fost eliminată, iar Algeria ar fi trecut în grupă prin diferența de goluri.

„Rușinea de la Gijon”

Meciul dintre Germania de Vest și Austria a început pe stadionul El Molinón din Gijón, la 25 iunie 1982. Germania de Vest a început să atace furibund și în zece minute a preluat conducerea. După aceea, meciul s-a oprit practic. Niciuna dintre cele două echipe nu a fost dornică să marcheze, în schimb, în următoarele 80 de minute, jucătorii au pasat apatic mingea de colo-colo.

Era ca și cum cele două echipe ar fi decis să refuze echipei africane un loc în turul al doilea. În interiorul stadionului, mulțimea a huiduit „Fuera, fuera” (Afară, afară), „Argelia, Argelia” (Algeria, Algeria) și „Que se besen, que se besen” (Lasă-i să se sărute, lasă-i să se sărute). Chiar și suporterii germani au fost dezamăgiți, un fan ar fi ars steagul țării sale. Eberhard Stanjek, un comentator al unui canal german, s-a plâns:

„Ceea ce se întâmplă aici este rușinos și nu are nimic de-a face cu fotbalul. Poți să spui ce vrei, dar nu orice scop justifică mijloacele”.

Comentatorul austriac Robert Seeger a deplâns spectacolul și a cerut telespectatorilor să își închidă televizoarele.

După meci, echipa vest-germană s-a întors la hotel, unde a fost întâmpinată de spectatori furioși care au aruncat cu ouă și alte proiectile în ei. Dar vest-germanii nu s-au lăsat înduplecați; au ripostat cu bombe cu apă.

A doua zi, ziarele din întreaga lume au stârnit indignare. El Comercio, ziarul local, a tipărit reportajul meciului în secțiunea sa de infracțiuni. În Germania de Vest, un titlu a strigat „RUȘINE!”. Un fost jucător german i-a numit pe toți cei 22 de jucători „gangsteri”.

Algeria a depus o plângere la FIFA, dar consiliul de autoritate nu a găsit nicio dovadă de manipulare sau de ilegalitate. Ambele echipe au negat, bineînțeles, orice complicitate. Hermann Neuberger, președintele Federației de Fotbal a Germaniei de Vest, care a fost și vicepreședinte al FIFA, i-a apărat pe germani spunând că au avut „dreptul să joace încet și defensiv, cu siguranță”. Managerul Jupp Derwall a venit și el în sprijinul echipei sale: „Aveam dreptul perfect de a fi precauți în acest meci pentru a ajunge în turul doi al Cupei Mondiale”.

Deși protestul oficial al Algeriei nu a făcut nimic pentru a asigura calificarea în turul următor, acesta a declanșat o schimbare importantă în structura turneului.

De acum înainte, în toate turneele FIFA, ultimele două meciuri din fiecare grupă s-au jucat simultan pentru a preveni astfel de manipulări.