Transnistria, țara care nu există. Istoria zbuciumată a fâșiei de pământ dintre Republica Moldova și Ucraina
După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1990, o mică porțiune de pământ de la granița de est a Moldovei cu Ucraina – Transnistria – s-a desprins de țara mamă și și-a declarat independența față de Moldova.
A urmat un război de patru luni, în care au murit aproximativ 700 de persoane. Cele două părți au fost de acord să semneze o încetare a focului, iar de atunci Moldova nu s-a mai amestecat în „afacerile” Transnistriei. Cu toate acestea, refuză în continuare să recunoască fâșia de pământ ca fiind un stat independent. De fapt, nicio altă națiune nu o face.
Dar asta nu a împiedicat Transnistria să acționeze ca o țară independentă. Are propriul guvern, forțe militare și de poliție, sistem poștal, monedă, constituție, steag și stemă.
Transnistria rămâne singura tară din lume care încă folosește pe steagul său simbolul comunist al secerei și ciocanului.
Ce este Transnistria?
În centrul conflictului se află faptul că Transnistria a fost un teritoriu preponderent rusofil de când Imperiul Otoman a cedat regiunea Imperiului Rus la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Oamenii din Transnistria s-au simțit mai mult ruși decât moldoveni. Chiar și astăzi, vorbitorii de limbă rusă reprezintă cel mai mare grup etnic din Transnistria.
Ca parte a armistițiului semnat la finalul conflictului cu Republica Moldova, Rusia menține și astăzi o „forță de menținere a păcii” în Transnistria și oferă sprijin financiar, militar și politic, fără de care statul nerecunoscut nu poate exista.
Subvenția rusă, atât directă, cât și indirectă, reprezintă aproape jumătate din bugetul Transnistriei. Inevitabil, există o influență rusă uriașă asupra vieții publice.
Cum trăiesc oamenii?
Locuitorii Transnistriei se uită la televiziunea rusă, copiii din școli învață din manuale rusești, iar mulți pensionari primesc pensii rusești.
Lipsa recunoașterii oficiale nu este de bun augur pentru Transnistria, în special pentru viitorul tinerei sale generații. În timp ce generația mai în vârstă încă speră ca Transnistria să fie recunoscută și să devină parte a Rusiei, tinerii transnistreni se luptă cu lipsa locurilor de muncă și cu situația economică dificilă.
Majoritatea tinerilor sunt dornici să emigreze în străinătate, în principal la Moscova. De la nașterea țării, populația transnistreană a scăzut cu mai mult de o treime.
Prezența continuă a Rusiei în regiune și implicarea sa constantă în afacerile acesteia a deteriorat relația cu Republica Moldova. Prezența rusă în Transnistria, atât de aproape de granița ucraineană, este, de asemenea, percepută ca o amenințare la adresa Ucrainei. Recent, un parlamentar ucrainean a acuzat Rusia că folosește regiunea conflictuală pentru a influența statele pro-europene din spațiul post-sovietic împotriva aderării la Uniunea Europeană.
