Vremea în care poeții se „luptau” la Jocurile Olimpice

Nu reprezintă un secret pentru nimeni faptul că Jocurile Olimpice moderne sunt inspirate de Olimpiadele din Grecia Antică. Multe din probele în care se întreceau oamenii vremii nu se mai regăsesc în formatul competiției de astăzi, totuși unele dintre ele au fost readuse în scenă cu nu foarte mult timp în urmă.

La Olimpiadele din Grecia Antică sportivii nu erau singurul punct de interes pentru public, poeții atrăgeau privirile recitând poezii, iar concurenții chiar îi angajau pe unii dintre aceștia să scrie despre victoriile lor.

Forța fizică și talentul literar erau într-o armonie perfectă.

Cine a adus din nou arta la Jocurile Olimpice?

La mii de ani distanță, Pierre de Coubertin, un baron francez cunoscut drept fondatorul Jocurilor Olimpice moderne, pentru organizarea acestora în 1896, a considerat competiția drept o reuniune între mușchi și minte.

Coubertin avea o dorință majoră, să aducă probe legate de artă la Olimpiadă.

Cu toate acestea Jocurile inaugurale din 1896 au avut în program doar competiții atletice, iar la fel s-au desfășurat și edițiile din 1900 și 1904, mușchiul și mintea rămânând în opoziție pentru început.

Inițial propunerea baronului de a adăuga probe de artă și literatură s-au lovit de o serie lungă de refuzuri din partea Comitetului Olimpic, din care și Coubertin făcea parte. Oficialii se temeau de faptul că lucrările artistice nu puteau fi judecate la fe de obiectiv, așa cum era cazul probelor atletice. Cu timpul însă, Coubertin a reușit să strângă mai mulți susținători ai inițiativei pe care încerca să o implementeze.

După ce a primit sprijinul marelui Guido Brivio, un lider în lumea artelor din Italia, Coubertin a primit în sfârșit ce și-a dorit.

Astfel, pentru Jocurile Olimpice de la Stockholm din 1912 au fost introduse cinci competiții de arte ca evenimente olimpice oficiale, acestea erau: literatură, pictură, sculptură, muzică și arhitectură.

„Oda Sportului”, câtigător la Jocurile Olimpice

Prima participare a fost de-a dreptul dezamăgitoare, la început au fost doar câteva zeci de competitori la toate cele cinci categorii de artă. Numărul participanților a început să crească din 1924, iar în 1928 s-au depășit 1000 de înscrieri.

Prima lucrare scrisă din istoria modernă care a câștigat o medalie de aur olimpică a fost „Oda Sportului”, un poem în proză semnat de Georges Hohrod și M. Eschbach. Jurații au notat în raportul lor că lucrarea a fost de departe câștigătoare deoarece reprezenta modelul ideal de inspirație pentru ceea ce căutau noile competiții.

Explicația pentru care Hohrod și Eschbach au înțeles atât de bine spiritul competiției și cum să fie liantul dintre mușchi și minte este una de-a dreptul hilară. În realitate, cei doi autori nu există, reprezentând pseudonime folosite de bărbatul care a conceput întreagă idee de artă la Jocurile Olimpice.

Autorul operei medaliate cu aur nu era nimeni altcineva decât Pierre Coubertin însuși.

La următoarele ediții printre scriitorii care au câștigat medalii olimpice în probele literare se numără exclusiv autori obscuri din Elveția, Franța și Germania. Ironia sorții face ca la ediția din 1928, numele lui Coubertin să fie scris greșit pe diplomele acordate câștigătorilor. Operele cu adevărat reușite erau lăsate la o parte. Poemul lui Jack London, „The Game”, care vorbea despre violența în ringul de box, nu a fost inclus în competiția din 1928.

De-a lungul anilor, competițiile artistice nu au făcut decât să nască mai multe controverse și dificultăți cu fiecare ediție care trecea. La Jocurile Olimpice din Berlin, din 1936, Hitler a văzut în competițiile artistice o oportunitate foarte bună prin care putea să promoveze propaganda nazistă, lucru ce a adus critici intense la nivel internațional.

Cât de mult putea să mai țină ceva care mergea evident prost

Până inclusiv la ediția Jocurilor Olimpice de la Londra, din 1948, competițiile artistice au rămas în picioare.

După această ediție, oficialii au decis să renunțe o dată pentru totdeauna la categoriile de artă din concurs.  Decizia a fost motivată pe seama dificultății de a separa amatorii de profesioniști, dar și din cauza calității îndoielnice a lucrărilor care au câștigat competițiile până la acel moment.

Medaliile obținute în probele artistice nici măcar nu mai sunt listate în registrele oficiale ale Jocurilor Olimpice. Sugestiile de a readuce aceste competiții nu au avut parte de succes până acum și nici nu pare că se va întâmpla foarte curând.

Cu toate acestea, Comitetul Internațional Olimpic a introdus în cadrul Jocurilor Olimpice un program cultural care include expoziții de artă, spectacole de dans și de muzică.

Aceste evenimente au însă ca scop doar divertismentul, nu sunt competiții recunoscute oficial și nu se acordă medalii pentru prestațiile artiștilor.