Misterul sferelor din piatră din Costa Rica. Cântăresc 16 tone, iar poporul care le-a creat a dispărut

Câteva sute de sfere de piatră, împrăștiate în patru așezări distincte de-a lungul Deltei Diquis din Costa Rica au ridicat semne de întrebare de-a lungul deceniilor.

Netede și lustruite, sferele de piatră enorme reprezintă un fenomen care nici astăzi nu a fost pe deplin explicat.

Din fericire, arheologii au reușit să facă puțină lumină asupra acestor obiecte misterioase, dar mai ales, asupra poporului care a transportat și sculptat pietrele masive.

Descoperirea sferelor de piatră

Oricât de uimitoare ar părea acum aceste sfere de piatră gigantice, atunci când muncitorii de la United Fruit Company le-au descoperit pentru prima dată, în 1939, curiozitatea era mult mai mică.

De fapt, erau văzute ca o pacoste. Muncitorii care au găsit sferele defrișau jungla pentru extinderea plantațiilor companiei, care erau amenințate de boli de-a lungul coastei atlantice a țării.

Confruntându-se nu numai cu boli, ci și cu tulburări de muncă, United Fruit nu prea era interesată de o grămadă de pietre cu aspect ciudat.

Compania s-a apucat să le mute. Cele mai mici au fost împinse cu mâna, în timp ce cele mai mari – unele cântărind până la 16 tone – au fost îndepărtate cu ajutorul buldozerelor.

Odată îndepărtați, muncitorii și-au putut continua sarcina de a tăia jungla. Dar pietrele nu au fost complet uitate.

În curând s-a răspândit un zvon conform căruia aceste pietre misterioase dețineau depozite bogate de aur. Căutătorii de aur au sosit și s-au apucat rapid de treabă, făcând găuri în pietre, apoi aruncându-le în aer cu dinamită.

Nu a durat mult până când o parte semnificativă a meșteșugului preistoric a fost distrusă.

Pietrele, un mister pentru arheologi

Din fericire, nu doar căutătorii de aur au fost interesați de pietre.

S-a dovedit că fiica președintelui United Fruit Company – al cărei nume se întâmpla să fie Doris Stone (Piatră – n.red.) – era un etnograf și arheolog care studia artefactele precolumbiene chiar în regiunea în care fusese făcută descoperirea.

Ea a fost prima care a efectuat un studiu detaliat al sferelor, dar alți oameni de știință au urmat-o curând.

Samuel K. Lothrop, un arheolog renumit care lucrase deja ani de zile în alte țări din America Latină, a sosit în 1948, plănuind inițial să viziteze o zonă din regiunea de nord-vest a țării.

Planurile sale s-au schimbat după ce a cunoscut-o pe Doris Stone, care i-a sugerat să meargă în schimb în Delta Diquis. Tocmai izbucnise un război civil în Costa Rica, iar ea l-a asigurat că va fi mai în siguranță în sud, mai aproape de plantațiile de banane.

Stone, Lothrop și zeci de alți arheologi de-a lungul deceniilor au analizat pietrele și au emis teorii despre cultura și politica oamenilor care le-au făcut.

Sunt multe lucruri despre pietre care rămân încă un mister, dar munca depusă a ajutat la clarificarea modului în care ar fi putut trăi acești vechi constructori de piatră.

Cine ar fi făcut sferele de piatră din Costa Rica?

Oamenii care au meșteșugit pietrele misterioase din Delta Diquis nu mai există și, neavând nicio înregistrare scrisă a culturii lor, trebuie să ne bazăm pe arheologie pentru a ne oferi indicii despre cum era viața lor.

În prezent, oamenii de știință cred că pietrele au început să fie lucrate în jurul anului 600 d.Hr. și au continuat să fie fabricate până la un moment dat înainte de sosirea spaniolilor, la sfârșitul secolului al XV-lea.

Acest lucru coincide cu ceea ce este cunoscut sub numele de perioada Chiriqui. Arheologii cred că societățile care trăiau în sudul Costa Rica în această perioadă erau agricole, ierarhice și aveau credințe religioase distincte.

Unele dintre dovezile materiale care au fost descoperite în jurul sferelor de piatră din Delta Diquis includ gropi de gunoi, cimitire și ziduri alcătuite din pietre rotunde.

Pe baza compoziției și dispunerii acestor așezări, cercetătorii au schițat o idee aproximativă a modului în care funcționa ierarhia în cadrul acestor societăți.

De exemplu, locurile de înmormântare simple și elaborate arată că statutul a variat probabil în cadrul comunităților.

Lucrările publice care necesită cantități mari de muncă, cum ar fi sferele de piatră, indică, în general, faptul că cineva ar fi avut sarcina de a supraveghea muncitorii.

Toate acestea indică o societate stratificată în care unii oameni dețineau putere și influență asupra altora.

Din nefericire, încă nu știm de ce oamenii din Delta Diquis au făcut aceste sfere uriașe de piatră. Dar, având în vedere uneltele și resursele de care dispuneau la acea vreme, ar fi fost o întreprindere extraordinară.

Dar cât de dificil a fost această muncă și cine a făcut-o?

Cum să creezi o piatră perfect rotundă, fără unelte

Pe baza informațiilor descoperite de oamenii de știință, cariera de unde provenea piatra pentru sfere ar fi fost situată la cel puțin 20 de kilometri de așezările din Delta Diquis. Acest lucru arată că poporul care a creat sferele trebuia întâi să găsească o modalitate prin care să transporte materia primă.

După ce au reușit să aducă pietrele la locul stabilit, oamenii trebuiau să o sculpteze, folosind dălți și pene, din același material ca piatra în sine, o rocă vulcanică dură, care se aseamănă cu bazaltul.

De asemenea, ar fi folosit un proces de încălzire și răcire intermitentă pentru a accelera îndepărtarea straturilor de piatră.

Unii arheologi, printre care se găsește și Doris Stone, cred că oamenii foloseau și cadre din lemn pentru a-i ajuta să măsoare dimensiunea și forma exactă a rocii care trebuia să fie cioplită.

Din acest proces dificil a rezultat sute de bile de piatră gigantică, care continuă să decoreze peisajul din sudul țării chiar și după câteva secole.

În timp ce unele au fost expediate către colecții private și universități cu zeci de ani în urmă, sute au rămas în continuare. Și atâta timp cât pietrele misterioase vor împânzi peisajul din Delta Diquis, originile tulburi ale acestor creații vor continua să ridice întrebări și să inspire noi răspunsuri.

Aceste răspunsuri ar putea într-o zi să ne ajute să aflăm mai multe despre o civilizație dispărută, ale cărei lucrări ne uimesc și astăzi.