Alain Delon, copilărie și tinerețe de coșmar. Părinții l-au abandonat la 4 ani, iar aniversarea de 20 l-a prins la închisoare
Alain Delon a fost un copil și ulterior un tânăr profund nefericit. Părinții lui l-au abandonat la vârsta de 4 ani, după ce au hotărât să divorțeze. A ajuns din nou în preajma lor abia după ce părinții adoptivi au murit, dar nu s-a simțit niciodată „acasă” lângă cei care i-au dat viață. Lipsit de iubirea și căldura pe care i le-ar fi datorat familia, a dat startul unei avalanșe de răzvrătiri ce l-au costat scump. Aniversarea de 20 de ani l-a prins într-o celulă, la închisoare.
Alain Fabien Maurice Marcel Delon. Cinci prenume pentru un copil care avea să-l păstreze doar pe primul la intrarea în istoria cinematografiei. Doar că atunci, pe 8 noiembrie 1935, când apărea el pe lume, pe strada Houdan nr. 99, în Sceaux, o suburbie bogată a Parisului din departamentul Seine, cărțile de joc pe care i le-a împărțit viața erau mai degrabă dezastruoase.
Tatăl lui, François Fabien Delon – un proiecționist și mai târziu director al cinematografului Le Régina din Bourg-la-Reine. Mama lui – Édith Marie Suzanne Arnold, asistent angajat într-o farmacie și plasator la cinematograf, născută într-o familie mic-burgheză. Amândoi – părinți execrabili.
Când Alain Delon a împlinit 4 ani, adică pe când abia începea să înțeleagă câte ceva din ce se petrecea în jurul lui, părinții lui au hotărât să divorțeze. Doar că niciunul nu l-a inclus pe fiul lor în viitorul pe care și-l doreau. Copilul încurca. Așa că l-au abandonat și și-au văzut de viață.
Ambii părinți s-au recăsătorit și au făcut alți copii – astfel că viitorul actor a avut doi frați vitregi și o soră adoptivă din partea tatălui, precum și doi frați vitregi din partea mamei.
Alain Delon a ajuns în grija unei familii adoptive – eveniment ce i-a provocat o traumă rămasă nevindecată pe tot parcursul vieții sale. Noul său tată era gardian la închisoarea din Fresnes, Val-de-Marne. Delon, care locuia alături, a auzit salvele care l-au executat pe colaboratorul de război Pierre Laval în curtea închisorii în 1945, ale căror detalii i-au fost povestite.
În timp ce locuia cu familia adoptivă, viitorul actor a devenit pasionat de cursele de biciclete și spera să devină un ciclist ca idolul său, Fausto Coppi. Însă nu avea să fie așa.
Abia după ce părinții săi adoptivi au murit, Alain Delon a fost trimis înapoi la părinții săi biologici, care au împărțit custodia. Delon a locuit cu tatăl său și a doua sa familie în L’Haÿ-les-Roses și cu mama sa și a doua sa familie în Bourg-la-Reine.
Ulterior, părinții săi au găsit o nouă soluție de a-l îndepărta: L-au trimis la internatul catolic din Saint-Nicolas d’Igny, unde și-a petrecut timpul împreună cu unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, Gérard Salomé.
Alain Delon, felicitat de Papa Ioan al XXIII-lea cu mult înainte de a deveni celebru
Acolo și-a dezvoltat pasiunea pentru muzică. S-a alăturat corului școlii și a fost ales, de asemenea, să cânte ca solist. A fost felicitat pentru o performanță de către nunțiul apostolic în Franța, cardinalul Angelo Roncalli, mai târziu Papa Ioan al XXIII-lea.
Alain Delon devenise deja un rebel. Avea un comportament urât în timpul orelor de curs și obișnuia să se bată cu colegii lui. A ajuns să fie exmatriculat, iar preoții au recomandat transferul său la Saint Gabriel de Bagneaux. Acolo a și ajuns, pentru patru ani.
Nici urmă de disciplinare pentru Alain Delon. Viitorul actor nu reușea să găsească vreo fărâmă de respect pentru profesorii lui. Ba dimpotrivă. La un moment dat a furat motocicleta directorului. Rezultatul: O nouă exmatriculare. Până la vârsta de 13 ani, Alain Delon avea în palmares câteva exmatriculări.
Apoi, a intrat la Institutul Saint Nicolas d’Igny. Acolo, adevărata sa menire avea să-i facă cu mâna, când a fost pus să interpreteze rolul unui bătăuș în „Le Rapt”, un scurtmetraj mut de 22 de secunde regizat de Olivier Bourguignon, un prieten al tatălui său.
Încercare eșuată de evadare, la 14 ani
Dar Alain Delon era prea tânăr, prea dezamăgit și n-avea timp de disciplină sau obediență, ca alți copii de vârsta lui. La 14 ani, a hotărât că i-a ajuns școala și că s-a săturat de Franța. A decis să fugă la Chicago împreună cu prietenul său Daniel Salwadet, care avea un unchi stabilit acolo.
Împreună, cei doi au părăsit școala, hotărâți să facă autostopul până la Bordeaux. Când au ajuns în Châtellerault, un trecător i-a dus la secția de poliție locală. Din cauza temperamentului lui Alain Delon, el și prietenul său au ajuns la închisoare și au fost trimiși înapoi la familiile lor.
Din cauza acțiunilor sale, Alain Delon a fost exmatriculat de la școală. Din nou. Părinții săi au decis atunci că studiile nu sunt pentru el și l-au făcut să le abandoneze de tot.
Mama sa, care se căsătorise cu Paul Boulogne, un măcelar și proprietarul unui magazin de delicatese din Bourg-la-Reine, i-a făcut imensa favoare de a-l primi în casa familiei sale. Doar că Alain Delon, după cum avea să povestească mulți ani după aceea, nu s-a simțit niciodată „acasă” acolo. Sau măcar în siguranță.
Alain Delon a obținut un certificat de aptitudini profesionale și timp de trei ani a lucrat la delicatesele tatălui său vitreg, care avea 16 angajați, și și-a făcut o reputație foarte proastă în comunitate. Petrecea constant și se bătea în baruri, iar la un moment dat a fost și membru al unei bande.
Alain Delon, soldat în războiul din Indochina
Anticipând chemarea pentru serviciul militar, Alain Delon s-a înrolat în Marina Franceză la vârsta de 17 ani. După un stagiu la Centrul de formare maritimă Pont-Réan, și-a continuat serviciul în 1953 la Școala de transmisiuni Bormette.
Însă, după ce a fost prins furând echipament, Marina i-a dat de ales între a o părăsi sau a-și prelungi angajamentul de la trei la cinci ani. În timpul Războiului Franța-Indochina, Alain Delon a luptat în Bătălia de la Dien Bien Phu, în anul 1954. Avea 19 ani.
Ca marinar de primă clasă, a fost apoi repartizat la compania de protecție a arsenalului din Saigon, în ceea ce era încă Indochina franceză. Spre sfârșitul războiului, a fost arestat pentru că a furat un jeep și a plecat într-o călătorie în timpul căreia vehiculul a căzut într-un pârâu. Licența de radio i-a fost retrasă și a fost exclus din Marină. Câștigase. Doar că victoria i-a adus și șansa de a-și petrece cea de-a 20-a aniversare într-o celulă de închisoare.
Însă, toată această perioadă din viața lui l-a schimbat. L-au fermecat în cele din urmă disciplina militară, simțul onoarei și respectul pentru valorile reprezentate de drapelul Franței. În plus, a dezvoltat o pasiune pentru arme și a fost captivat de interpretarea actorului francez Jean Gabin în „Touchez pas au grisbi/ Nu v-atingeți de biștari” (1954), un film pe care l-a văzut în capitala Indochinei.
După serviciul naval, Alain Delon s-a întors în Franța, în anul 1956. Avea 21 de ani. Supărat pe părinții lui pentru că l-au lăsat să plece în Indochina, a rupt definitiv legătura cu ei. N-avea nici planuri, nici idei. Știa doar că vrea să fie de capul lui.
S-a cazat la Hotelul Regina și a avut câteva slujbe precum cea de docher la Les Halles și cea de ospătar într-o cafenea de lângă Champs-Élysées.
A cunoscut-o pe viitoarea cântăreață Dalida, cu care a avut o relație amoroasă mai târziu în viață. În Pigalle și Montmartre, a cunoscut membri ai lumii interlope franceze, huligani și gigolo, dintre care unul, un „homosexual pe nume Carlos”, i-a asigurat protecția. Delon era fascinat de valorile acestui mediu, în special de simțul onoarei, de prietenie, de respect și de legea tăcerii.
Alain Delon, mai degrabă pe cale de a deveni proxenet înainte de un noroc imens
Fizicul său zvelt și „chipul său angelic” plăcut atrăgeau femeile și îi permiteau să fie găzduit și hrănit de mai multe prostituate, ceea ce nu era spre nemulțumirea sa. Viitorul său părea atunci să se îndrepte mai degrabă către o carieră de proxenet.
Alain Delon a descoperit cartierul plin de viață Saint-Germain-des-Prés, iar la Clubul Saint-Germain a cunoscut-o pe actrița Brigitte Auber, care jucase recent pentru regizorul Alfred Hitchcock în „To Catch a Thief”.
Schimbarea de macaz a venit odată cu această femeie. Au locuit împreună pe rue du Pré-aux-Clercs, în arondismentul 7 din Paris, ceea ce l-a îndepărtat pe Alain Delon de lumea interlopă. Cu ocazia Festivalului de Film de la Cannes din 1957, viitorul actor s-a mutat în casa pe care ea o deținea în Saint-Paul-de-Vence.
Citește și: Omul care a inspirat Rocky, filmul care l-a făcut vedetă pe Sylvester Stallone
În timpul acestui festival s-a împrietenit cu Jean-Claude Brialy și a intrat în contact cu industria cinematografică, unde l-a cunoscut pe viitorul său agent, George Beaume.
A fost „reperat” de Henry Willson, însărcinat cu recrutarea de noi talente în numele producătorului de film american David O. Selznick, care i-a oferit o perioadă de probă la Roma. A intrat astfel în lumea cinematografiei fără să aibă vreo minimă pregătire.
La Roma, Alain Delon a locuit cu Gian Paolo Barbieri, care avea să devină un fotograf celebru. În studiourile Cinecittà, în marja filmărilor la „A Farewell to Arms” de Charles Vidor, a trecut audiții concludente, iar David O. Selznick i-a oferit un contract de șapte ani în Statele Unite ale Americii, cu condiția să învețe limba engleză.
Ajutat de un regizor căruia i-a sedus soția
Alain Delon s-a întors la Paris și a început să învețe engleza, dar actrița Michèle Cordoue, a cărei amant devenise, l-a convins pe soțul ei, regizorul Yves Allégret, să îl angajeze pentru a filma primul său film, „Quand la femme s’en mêle”. A jucat un rol mic alături de vedeta Edwige Feuillère.
„Nu știam cum să fac nimic. Allégret s-a uitat la mine așa și mi-a spus: Ascultă-mă, Alain. Vorbește așa cum vorbești tu cu mine. Uită-te la cum te uiți la mine. Ascultă-mă așa cum mă asculți. Nu interpreta, trăiește.
Asta a schimbat totul. Dacă Yves Allégret nu mi-ar fi spus asta, nu aș fi avut această carieră.”, avea să povestească Alain Delon.
De acolo, Alain Delon și-a continuat cariera în cinematografie și a devenit o legendă. Printre filmele cu care și-a cucerit publicul se numără „Women Are Weak” (1959), „Purple Noon” (1960), „Rocco and His Brothers” (1960), „L’Eclisse” (1962), „The Leopard” (1963), „Le Samouraï” (1967), „The Girl on a Motorcycle” (1968), „La Piscine” (1969), „Le Cercle Rouge” (1970), „Un flic” (1972), și „Monsieur Klein” (1976).
Printre numeroasele relatii amoroase pe care le-a avut s-au numarat cele cu: mai întâi cu celebra actriță Romy Schneider, în perioada 1958–1964; apoi cu Mireille Darc.
