Povestea tragică a balerinei în cinstea căreia a fost inventată prăjitura Pavlova. „Dacă nu mai pot să dansez, prefer să mor”

Picioarele îi sângerau. O durea spatele și abia dacă dormea. Îi răsunau în minte voci care îi repetau încontinuu: „Nu vei putea fi niciodată balerină” și poreclele „mătura” și „mica sălbatică” – toate pentru că avea glezne subțiri și picioare arcuite și lungi.

Cât de mult se înșelau toți cei care o criticau.

I-a ignorat pe cei care i-au spus că n-are șanse

Când s-a născut, pe 12 februarie, 1881, nimic nu prezicea faptul că Anna Pavlova, fiica unei spălătorese din Sankt Petersburg, avea să intre în istoria baletului mondial. Era un copil născut prematur, care avea să se îmbolnăvească adesea.

Anna Pavlova a crescut cu o situație materială precară. Însă, pe când avea doar opt ani, mama ei a dus-o la Teatrul Mariinsky, ca să vadă spectacolul „Frumoasa din pădurea adormită” de Marius Petipa. Din acel moment, Anna a jurat să devină balerină, un vis pe care mama ei l-a susținut cu mândrie.

Dar n-a fost deloc ușor.

Un an mai târziu, a mers la o audiție pentru Școala Imperială de Balet, unde selecționerii i-au călcat visul cu bocancii. I-au spus că are un aspect „bolnăvicios” și că cel mai probabil nu va dezvolta o construcție a corpului potrivită pentru balet.

Anna a ascultat fiecare cuvânt. Și a ignorat totul. „Să urmărești, fără oprire, un singur scop: acesta este secretul succesului”, avea să spună mult mai târziu. În anul următor, a aplicat din nou și a avut succes.

Însă, selecționerii au avut dreptate. În timp ce majoritatea balerinelor aveau corpul mic și compact, Pavlova era slabă, cu gleznele subțiri și picioarele arcuite, figură ce i-a adus și acele porecle.

Cu toate acestea, ea a continuat, luând lecții suplimentare cu unii dintre cei mai renumiți dansatori din Rusia. Această perseverență a fost cea care i-a făcut pe profesorii ei să înceapă să realizeze talentul ei excepțional.

„Eu pot să predau tot ceea ce este legat de dans, dar Pavlova are ceea ce poate fi predat doar de Dumnezeu.”, avea să spună unul dintre profesorii ei, Enrico Cecchetti.

Și-a înfuriat profesorul. „Nu mai suport!”

Anna Pavlova și-a făcut debutul într-o reprezentație a spectacolului „False Dryads”. Interpretarea ei a fost defectuoasă, dar într-un mod care amintea de tipul de spectacol ce fusese atât de popular la începutul secolului al XIX-lea. Colegii ei au fost perfecți, dar în perfecțiunea lor nu au făcut decât să o facă pe Pavlova să iasă și mai mult în evidență în fața unui public care se îndrăgostea încet-încet de ea.

A devenit, de asemenea, favorita lui Marius Petipa, a cărui producție a spectacolului „Frumoasa din pădurea adormită” îi inspirase, cu un deceniu mai devreme, dragostea pentru dans.

Pe măsură ce s-a dezvoltat ca dansatoare, Anna Pavlova a încercat să le imite pe cele mai faimoase balerine din țară prin pași pe care corpul ei nu era făcut pentru a-i face față. În timpul unei astfel de încercări, profesorul ei a intrat în sala de dans furios, țipând:

„Lasă acrobațiile pentru alții. Nu mai suport să văd presiunea pe care astfel de pași o exercită asupra mușchilor tăi delicați și asupra arcului sever al piciorului tău. Te rog să nu mai încerci niciodată să îi imiți pe cei care sunt mai puternici fizic decât tine. Trebuie să-ți dai seama că delicatețea și fragilitatea ta sunt cele mai mari atuuri ale tale. Ar trebui să faci întotdeauna genul de dans care să îți scoată în evidență propriile calități rare, în loc să încerci să câștigi laude prin simple trucuri acrobatice.”

---

Citește și: Eminescu și dragostea „turbată” a vieții lui. Povestea nespusă a femeii care i-a luat locul Veronicăi Micle

---

Când, în sfârșit, Pavlova a înțeles, a început să aibă succes. În 1901, a fost antrenată pentru rolul principal din „Dansatoarea din Templu” de către o balerină însărcinată care credea că performanța neobișnuită a Annei Pavlova nu ar putea niciodată să o eclipseze pe a ei.

S-a dovedit a fi una dintre cele mai mari lovituri din cariera Annei Pavlova. Cinci ani mai târziu, a fost numită prim-balerină: balerina principală a teatrului.

În această perioadă a dansat pentru prima dată „Lebăda muribundă”, scurt balet care avea să devină interpretarea ei emblematică. În următoarele două decenii, avea să interpreteze solo-ul de 4.000 de ori.

Bazat pe mișcările unei lebede, cadrul delicat al Annei Pavlova se conducea de la sine la pașii grațioși pe care îi cerea spectacolul. Aceste mișcări aveau să inspire „Prințesa lebădă” a lui Ceaikovsk.

Anna Pavlova și-a pălmuit partenerul pe scenă

Anna Pavlova și-a demonstrat firea competitivă în 1912, la 31 de ani, când i-a dat o palmă peste față partenerului ei, Michael Mordkin, pe scenă, la finalul spectacolului, deoarece credea că el primea mai multe aplauze decât ea. Disputa dintre Pavlova și Mordkin a fost foarte mediatizată în presă.

La acea vreme, Anna Pavlova avea deja propria ei companie de balet, înființată cu un an mai devreme, dorindu-și să facă spectacolele de balet accesibile pentru toate categoriile sociale.

Un turneu special, care a acoperit Australia și Noua Zeelandă, a avut un asemenea impact încât a dat naștere desertului clasic numit în cinstea ei, pavlova. Țara de origine a acestei prăjituri delicate pe bază de bezea este încă intens dezbătută între cele două state.

Cel care ar fi fost soțul ei, impresarul Victor Dandré, a scris despre numeroasele spectacole de dans de caritate ale Annei Pavlova și despre eforturile caritabile de a sprijini orfanii ruși din Parisul de după Primul Război Mondial.

---

Citește și: Povestea surprinzătoare din spatele melodiei „I will always love you”. Nu are nicio legătură cu iubirea

---

Cincisprezece fete au fost adoptate într-un cămin pe care Pavlova l-a cumpărat în apropiere de Paris, la Saint-Cloud, supravegheat de Contesa de Guerne și susținut de spectacolele ei și de fondurile solicitate de Pavlova, inclusiv multe donații mici din partea membrilor organizației Camp Fire Girls of America, care au făcut-o membră de onoare.

În timpul vieții sale, a avut multe animale de companie, printre care o pisică siameză, mai mulți câini și multe păsări, inclusiv lebede. Victor Dandré a spus că balerina a fost o iubitoare de animale toată viața, iar acest lucru este evidențiat de portretele pentru care a pozat, ce adesea includeau un animal pe care îl iubea. Un astfel de portret i-a fost făcut cu Jack, lebăda ei preferată.

Anna Pavlova: „Dacă nu mai pot să dansez, prefer să mor”

Sfârșitul acestei balerine de excepție avea să fie unul tragic. În anul 1931, când se afla într-un turneu în Țările de Jos, Anna Pavlova a fost diagnosticată cu pneumonie. Medicii i-au spus că pentru a-i salva viața avea nevoie de o operație în urma căreia n-ar mai fi putut să danseze. A refuzat intervenția chirurgicală. A ales moartea.

„Dacă nu mai pot să dansez, prefer să mor. Pregătiți-mi costumul de lebădă”, a spus balerina.

A murit pe 23 ianuarie, cu aproximativ trei săptămâni înainte de a împlini 50 de ani. A doua zi, când urma să danseze, cortina s-a ridicat pe o scenă goală, iar un reflector a fost îndreptat spre locul în care ar fi trebuit să se prezinte ea.