Cine a fost Diogene, filosoful bogat care trăia în butoi și îi ridiculiza pe înstăriții din Atena

Diogene este cunoscut de mulți drept fondatorul cinismului, o școală de gândire recunoscută în filosofia greacă antică.

Despre el s-a considerat de-a lungul anilor că avea o stare mintală instabilă, dar ce se știe astăzi despre viața acestuia se bazează pe relatări transmise din generație în generație, deci nu poate fi atestat 100% acest lucru.

Cine a fost Diogene și ce se știe despre viața lui?

Despre copilăria lui Diogene nu sunt cunoscute deloc informații, data nașterii acestuia se presupune a fi anul 404 î.Hr., în Sinope, un oraș situat în partea cea mai nordică a Mării Negre, în Turcia de astăzi.

Tatăl său, Hicesias era bancher și se pune că Diogene a studiat mult timp pentru a ajuta la prosperitatea familiei sale. Cei doi, tatăl și fiul au fost exilați din Sinope după ce au fost găsiți vinovați pentru falsificarea monedei folosite în oraș. Au fost făcute descoperiri arheologice care atestă această întâmplare, fiind găsite monede deteriorate cu semnul lui Hicesias din Sinope pe ele.

Se spune că Diogene a recurs la un astfel de gest după ce a vizitat oracolul din Delphi, dar după eșecul survenit acesta a considerat că moneda pe care trebuia să o modifice ar putea fi cea politică, nu cea monetară.

Și-a găsit o nouă casă în Atena și era mai mult decât determinat să schimbe multe dintre obiceiurile orașului.

Atena era locul unde trăiau majoritatea filozofilor, precum Platon, Socrate, Anaxagoras, Antisthenes și mulți alții. Despre Diogene se consideră că a fost studentul lui Antisthenes, filozof despre care se consideră de asemenea că a fost inventatorul cinismului, deși Diogene este creditat până în prezent cu această filozofie.

Omul numit câine și existența simplă pe care o ducea

În vremurile sale din Atena, acesta și-a primit porecla de câine, iar Diogene a motivat numirea în felul următor: „Pentru că mă lingușesc pe lângă cei care îmi dau ceva, latru la cei care nu-mi oferă nimic și îi mușc pe cei răi”.

Viața lui Diogene era atât de simplă încât acesta trăia într-un butoi de vin din lut, deoarece căutările pentru a-și găsi un loc de trai ar fi durat prea mult. Pe lângă această locuință neobișnuită se spune că Diogene a venit în Atena cu un sclav pe nume Manes, care l-ar fi abandonat.

Persoanele din jurul lui îl îndemnau să-și recupereze sclavul, dar Diogene le răspundea: „Dacă Manes poate trăi fără mine, de ce să nu poată trăi Diogene fără Manes?”

Diogene se considera un ascet și deținea astfel strictul necesar pentru a trăi. Odată și-a aruncat chiar paharul pe care îl folosea după ce a văzut un copil care a băut apă cu mâinile goale și a considerat că a fost învins de acesta în simplitatea traiului. De asemenea s-a considerat un prost pentru că purta tot timpul „bagajul” după el.

Diogene disprețuia oamenii care aveau sclavi și care trăiau vieți luxoase, ajungând chiar să batjocorească noțiunea foarte comună vremii de dependență în raportul sclav-stăpân.

Cu toate că voia să ducă cea mai simplă existență cu putință, acesta a dorit o relație de mentorat și a vrut foarte tare să fie studentul lui Antisthenes. Acesta din urmă nu a fost interesat în primă instanță și a încercat să-l lovească pe Diogene cu un baston, în momentul în care a fost abordat. Diogene i-ar fi răspuns: „Lovește-mă, căci nu o să găsești vreun lemn suficient de dur pentru a mă ține departe de tine, atât timp cât eu cred că ai ceva de spus.”

Deși Diogene a învățat de la Antisthenes, reputația studentului a devenit mai însemnată decât a mentorului său, dar nu toți învățații aveau o părere bună despre acesta, Platon spre exemplu îl considera pe Diogene „un Socrate nebun”.

Pe lângă existența foarte simplă pe care o ducea Diogene îi și ridiculiza pe cei care erau ghidați în viață de lucrurile materiale, acesta obișnuia să urineze în piețele și teatrele în care oamenii își etalau bogățiile.

Cu toate acestea, filosoful a inițiat cea mai mare discuție despre calitatea vieții, trăind simplu și nealterat de constrângerile societății, reprezentând o persoană care trăia fără rușine.

Acesta este creditat cu înființarea cinismului pentru că mergea mai departe de a-l preda, îl întruchipa prin existența lui. Lipsa lucrărilor scrise de Diogene este considerată o altă piesă din puzzle-ul simplității, deoarece filozoful considera că scrisul nu este la fel de natural ca vorbitul.

Diogene a rămas cinic până la sfârșitul vieții

Istoricii sugerează că Diogene a murit în 323 î.Hr, în Corint.

Nu se cunosc date despre felul în care a murit, dar oamenii care l-au venerat pe filozof au ridicat un monument deasupra presupusului său mormânt.

Statuia îl prezintă pe Diogene stând lângă un câine pe un butoi, ținând în mână o „lampă a rațiunii”.