De ce și-a pierdut vocea Maria Callas

Maria Callas s-a născut pe 2 decembrie 1923, la New York, cu numele complet de Maria Anna Cecilia Sofia Kalogeropoulos. La 13 ani s-a mutat în Grecia, alături de mama și sora ei, după ce părinții acesteia au divorțat.

Mama ei a sprijinit-o prin metode mai puțin ortodoxe, a mințit cu privire la vârsta Mariei pentru a putea să înceapă studiile la Conservatorul din Atena, unde a avut-o mentoră pe soprana Elvira de Hidalgo, care a numit-o „un fenomen”. Callas a cântat pe tot parcursul ocupației Atenei de către forțele naziste și italiene în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o perioadă în care 300.000 de atenieni au murit de foame.

Cum a devenit „La Divina”

După ani de bombardamente, explozia economică de după război a dus la o renaștere a artelor, astfel Maria Callas a avut o oportunitate de aur pentru a ajunge „La Divina”, așa cum a ajuns să fie numită. Rolul ei de debut a fost în La Gioconda în Verona, în 1947. În același an, l-a cunoscut pe Giovanni Battista Meneghini, care a devenit managerul ei și, în 1949, soțul ei.

După ce a captivat publicul din Italia în multe roluri principale, Callas și-a făcut debutul american în 1954, în rolul principal din Norma la Chicago, un rol pe care avea să-l joace cu săli pline în orașul ei natal, New York, la Metropolitan Opera.

Callas s-a diferențiat de colegii ei prin capacitatea de a intra complet în pielea personajelor sale. „Avea o abilitate neobișnuită de a căuta nuanțe emoționale în fraze, în ariile și în rolurile dramatice care se potriveau cu acel timbru particular pe care îl avea”, a declarat Conrad L. Osborne, critic de operă.

Cum a ajuns Maria Callas să-și piardă vocea care a făcut-o faimoasă

În anii 60, renumita gamă a Mariei Callas a început să slăbească. Existau momente în care nu mai putea atinge notele înalte, fără să își dea seama de ce, iar un aspect tulburător este faptul că la o zi sau două distanță vocea îi revenea la normal. Când Callas a început să anuleze spectacole, criticii și fanii și-au exprimat nemulțumirile, fără milă, spre exemplu când a cântat în Copenhaga, membrii publicului au spus: ,,haideți să mergem acasă și să ascultăm discurile noastre cu Callas, ea este o umbră a ei însăși”.

Callas obișnuise public să o perceapă drept cea mai bună, și trăgea foarte tare atât pe ea cât și de colegii ei, în perioada ei de glorie, în încercarea de a perfecționa totul și de a nu lăsa spațiu pentru greșeli.

De ce și-a pierdut vocea Maria Callas

Tehnica ei poate fi factorul determinant, după cum a declarat Obsorne.

Ascensiunea apogetică a lui Callas a coincis cu introducerea discurilor LP, ceea ce a dus la o revoluție în ascultarea muzicii acasă și la un val de interes pentru operă. Acolo Maria Callas a vrut să transforme totul în locul ei de joacă și să performeze întotdeauna la cel mai înalt nivel, lucru care a costat-o scump în viitor.

Pierderea extremă în greutate reprezintă un alt factor important în misterul pierderii vocii. Callas s-a confruntat cu probleme greutate corporală mare parte din viață, iar între 1953 și 1954, se speculează că a pierdut subit peste 27 de kilograme.

„Voia să arate ca Audrey Hepburn. A slăbit foarte brusc, într-un mod nesănătos, și asta ar fi putut contribui,” spune Osborne.

Suprasolicitarea este al treilea factor care apare în poveste și care, combinat cu cei de mai devreme a dus la o ruptură completă. Artista accepta orice invitație pentru show-uri, voia să bună mereu în scenă cel mai bun act artistic și să lase publicul din toate colțurile lumii să îi cunoască grandoarea.

În acțiunile ei a uitat să țină cont de limitele corpului, care avea evident nevoie și de pauze, având în vedere intensitatea înaltă la care era supus, dar din nefericire pentru ea nu a reușit să pună stop la momentul oportun.

Problemele de sănătate i-au adus și sfârșitul

Maria Callas a început să manifeste simptome ciudate încă din anii 50, pierzându-și echilibrul și chiar o parte din vedere, pentru momente scurte.

Nu i s-a pus un diagnostic formal până abia în 1975: dermatomiozită. Maria Callas a murit la Paris, în urma unui atac de cord, pe 16 septembrie 1977, la acel moment avea doar 53 de ani.