Doina Badea, „Edith Piaf a României”, ucisă de cutremurul din 1977 împreună cu soțul și copiii de 1 an și 4 ani. În primul an de viață fusese salvată dintr-un alt seism puternic
Cântăreața Doina Badea, supranumită „Edith Piaf a României”, datorită timbrului ei deosebit, a fost ucisă de cutremurul din 1977, împreună cu familia ei, în blocul Continental de pe strada Colonadelor, același în care au murit și actorul Toma Caragiu și regizorul Alexandru Bocăneț. Soțul ei a fost găsit sub ruine îmbrățișat cu cei doi copii ai lor, dar din trupul ei a mai fost găsită doar o mână. A putut fi identificată doar după verighetă.
Relatările despre ultimele ei ore de viață sunt destul de contradictorii, la fel cum, de altfel, diferă și unele dintre detaliile povestite despre ultima zi din viața lui Toma Caragiu.
Doina Badea, salvată în primul an de viață dintr-un alt cutremur puternic
Cert este că Doina Badea avea 37 de ani, pe care îi împlinise pe 6 ianuarie. În primul an de viață fusese salvată dintr-un eveniment similar. Născută la Craiova, în anul unui alt mare cutremur al secolului al XX-lea, cântăreața a fost luată în brațe de mama ei, care a fugit cu ea din casa familiei, aflată în Craiova, în timp de aceasta crăpa din cauza cutremurului.
Efectele cutremurului din 10 noiembrie 1940 a avut loc la ora 3:39 dimineața, a durat 45 de secunde și a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Seismul a avut efecte devastatoare în centrul și sudul Moldovei, dar și în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morți și 4.000 de răniți, majoritatea în Moldova. Aproximativ 65.000 de case au fost distruse.
S-ar fi întors să-și apere copiii
Cântăreața își revenise dintr-o decepție în dragoste și era căsătorită cu inginerul Traian Zmeu. Aveau doi copii, Andrei-Claudiu, în vârstă de un an, și Bogdan-Traian, în vârstă de 4 ani. Locuiau într-un apartament cu patru camere aflat la etajul opt al blocului Continental de pe strada Colonadelor, pe care îl obținuse de curând, prin repartizare. Erau vecini cu Toma Caragiu.
Conform celor povestite de Angela Similea, Doina Badea a fost cât pe ce să se salveze la cutremurul din 4 martie 1977. Cântăreața ar fi apucat să iasă din apartament, în drum spre restaurantul Cina, unde ar fi trebuit să cânte.
„Din cate știu, Doina pleca la spectacol, a ieșit din bloc și în momentul în care a pus piciorul pe trotuar a început cutremurul. A realizat că e un cutremur puternic și s-a întors, ca orice mamă, să-și apere copii, aflați sus, cu tatăl.
Nu a mai ajuns acolo. Soțul a fost găsit îmbrățișat în moarte cu cei doi băieți, iar ea n-a mai fost găsită niciodată… în afară de o mână, recunoscută după verighetă… restul… nu se știe…”, a povestit Angela Similea.
O altă variantă a tragediei
Pe de altă parte, regizorul Bițu Fălticineanu a povestit o altă variantă a tragediei. Potrivit celor spuse de el, Doina Badea vorbea cu el la telefon în momentul în care a început cutremurul.
„Era o mare cântăreaţă… O solistă de muzică uşoară de excepţie… Am fost ultimul care a vorbit cu ea înainte de cutremur, cu un minut înaintea morţii sale. Aveam planificată o repetiţie cu ea a doua zi la ora 11:00 şi mi-a telefonat ca să mă roage, să mă convingă să amân repetiţia cu vreo două ore, pentru că avea o imprimare la Radio.
A fost o discuţie între noi, eu am spus nu, ea a spus da… până la urmă m-a convins şi tocmai îmi mulţumea… dar nu a putut să termine cuvântul Mulţumesc, că s-a produs dezastrul.
Eu am rămas cu receptorul în mână şi simţeam cum se zguduie. Nu mi-am închipuit că voi fi ultima persoană cu care a vorbit Doina în seara respectivă. Am rămas uluit a doua zi, când am aflat că, din păcate, a avut un deznodământ fatal în blocul acela care s-a prăbuşit.”, a povestit Bițu Fălticineanu.
Doinei Badea i-a fost găsită doar o mână, cea pe care purta verigheta…
La rândul ei, cântăreața Marina Voica a povestit că trupul Doinei Badea nu a fost găsit. A mai rămas din ea o singură mână, cea pe care purta verigheta. Inelul a fost cel după care a fost identificată în cele din urmă.
„A fost mare jale. Îi găsiseră pe cei doi copii, pe soţ. Avea o familie minunată! Trupul Doinei nu a fost găsit şi i-ar fi fost descoperită doar o mână, pe care i-ar fi recunoscut-o după un inel.
Ştiu că au fost probleme cu înmormântarea, fiindcă nu se găseau locuri pentru toţi patru. În plus, se spunea că înmormântarea Doinei era imposibilă, pentru că nu i se găsise trupul şi nu putut fi eliberat certificatul de deces”, a povestit Marina Voica.
Doina Badea „nu semăna cu nimeni și nimeni nu putea să o imite”
Cântăreața a rămas în amintirile multora drept o persoană deosebită. Muzicologul George Sbârcea a spus despre ea că nu semăna cu nimeni și că nu putea fi imitată de nimeni. El a descris-o drept „o apariție singulară”, căreia până şi cei indiferenţi îi recunosc unicitatea.
„Am cunoscut-o la Restaurantul Măgura din Eforie. Băiatul ei era născut în aceeași lună cu Dana, fetița noastră. Eu am cunoscut-o acolo la mare, mergeam seara, după spectacolele unde cantau ea si Dan. Asa am cunoscut-o pe Doina Badea, pe soțul și pe copilul ei. Era o femeie simpatică. De multe ori pe scenă avea o apariție sobră, rece, dar în viața de zi cu zi era foarte draguță și pot să spun că era chiar o haioasă.
În viața de toate zilele avea o căldură omenească nemaipomenită. Așa am cunoscut-o. Țin minte că era la o cură de slăbit și trebuia să mănânce pui. Și îi ziceam: Ce cură de slăbire e asta, când tu mănânci pui prăjit?… Era o gurmandă, cred că nu se putea abține de la mâncare, deși totdeauna avea grijă de silueta ei. Așa cum erau standardele pe atunci. Și se îmbrăca după cum erau regulile în privința aparițiilor pe scenă și la televizor“, a spus și Sida Spătaru, soția lui Dan Spătaru.
Doina Badea a fost premiată la festivalurile de la Mamaia din: 1963 – când a câștigat cu melodia „Spre soare zburăm“ de George Grigoriu; şi din 1964 – când a cântat piesele „Tu“ de Vasile Veselovschi şi „Nimeni“ de Henri Mălineanu. În 1967 a luat marele premiu de la Mamaia, cu piesa „Din totdeauna pe acest pământ“.
În 1963, a fost angajată la Teatrul „Constantin Tănase” din București; a avut foarte multe apariții la radio și TV și a făcut înregistrări pentru Electrecord. A participat la turnee în străinătate, iar apariția sa la Olympia din Paris a fost unul din marile ei succese. A cântat la Festivalul internațional Cerbul de Aur din 1968 și 1971.
Printre melodiile interpretate de Doina Badea, de-a lungul carierei sale, se numără: „Ploaia și noi”, „Vechiul pian” (de V.V. Vasilache); ‘„Îmi cântă la fereastră marea”, „Când ţi-a bătut în geam iubirea”, „Tu”, „Cânta un matelot”, „Vara nu are sfârșit”, „Poate odată vom trăi din amintiri”, „Romanţa inimii”, „Te iubesc”, „Trecea o şatră de nomazi” (de V. Veselovschi); „De unde ştii, vioară, tu” (de N. Kirculescu); „Nimeni”, „Barcarolă” și „Te iubesc până la moarte”.
Alte piese cântate de Doina Badea sunt: „De ce pari trist” (de R. Oschanitsky); „Mi-e dor de sărutarea ta!” (T. Botez); „Se-ntorc vapoarele” (de A. Winkler) „Deschide, deschide, fereastra” (de H. Mălineanu); „Cum e iubirea”, „Şoapte de iubire”, „Viorile” (de T. Popa); „Cred în fericirea noastră”, „Spre soare zburăm” (de G. Grigoriu); „Dragoste”, „Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu” (de E. Roman); „Cine vine noaptea târziu”, „La un pas de fericire” (de R. Şerban); „Lacrimi de fericire”, „Nu vreau să văd pe nimeni trist” (de R. Tavernier) și „În cârciumioara unde cântă un cobzar” (de Gh. Dendrino).
