Elena Ghica, prințesa formidabilă a românilor biciuită de ruși pentru că și-a apărat țara

Românii au avut o prințesă formidabilă care a ajuns să fie biciuită de ruși cu un cnut rusesc. S-a întâmplat la palatul poliției din Sankt Petersburg, unde ajunsese în urma unei căsătorii nefericite.

Motivul?

Era prea educată, prea inteligentă și prea curajoasă ca să accepte vreo secundă să tacă, mai ales atunci când simțea că țara ei avea nevoie de ea. Îndărătnicia ei fabuloasă a adus-o la un pas de exilul în Siberia. „Politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze”, i s-a spus la palatul poliției.

Biciul a pocnit pe pielea ei în anul 1855. Astăzi, la peste 170 de ani de la incident, toți românii îi știu numele, dar puțini mai știu de ce a rămas nemuritoare sau ce a îndurat pentru țara ei.

Elena Ghica, genială încă din copilărie

E adevărat – Elena Ghica a apărut pe lume la 3 februarie 1828 într-o familie de renume, ce a dat mulți domnitori, și a fost privilegiată încă din prima secundă de viață. A fost fiica marelui ban de Craiova Mihail Ghica, zis și Mihalache Ghica, și a Caterinei Ghica, fostă Faca sau Facca, de origine greacă.

Însă, n-a luat calea multor copii de bani gata, cum s-a întâmplat de-a lungul timpului.

Nici vorbă.

Elena Ghica n-a fost nici pe departe o beizadea. A fost un copil minune. Genialitatea i-a fost observată încă de la o vârstă fragedă.

La doar cinci ani, Elena Ghica nu învăța să numere, ci se ocupa cu greaca veche și greaca modernă, cu latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani traducea Iliada din limba greacă în hexametri germani, lucrare ce a fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. De altfel, la vârsta adolescenţei, vorbea fluent nouă limbi străine:

• italiană,
• engleză,
• germană,
• franceză,
• română,
• greacă,
• latină,
• rusă
• albaneză

A studiat la Viena, Veneţia şi Berlin.

„Geniul ei precoce, bunătatea îngerească a inimii, o făcură obiectul adorațiunii a lor săi și o podoabă prețioasă a curții principelui Alesandru. (unchiul ei, Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Țării Românești, n.r.).

Facultățile ei intelectuale s-au dezvoltat atât de rapid, încât profesorii însărcinați cu instruirea ei nu au putut păstra nici un alt elev la același nivel cu ea, în aceleași studii.” , scria despre ea profesorul grec Gregorios Papadopoulos, care s-a ocupat de educația ei împreună cu preceptorul francez J.-A. Vaillant.

O neînfricată frumoasă

Pictură și muzică, istoria literaturii, sociologie, religie și limbi străine – toate aceste discipline făceau parte din programul prințesei și din lista intereselor ei. Însă, Elena Ghica nu era doar prințesa delicată și preocupată de studiu pe care poate că ți-o închipui acum. Nici vorbă. După ce își scotea nasul din cărți și lua lecții de muzică mergea la sport. Nu se ferea de înot, echitație, scrimă și nici chiar de partidele de vânătoare ale adulților.

La 14 ani, Elena Ghica și-a însoțit familia într-un exil voluntar, după ce Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Țării Românești, a fost detronat pentru încercarea de a schimba unele prevederi ale Regulamentului organic și înlocuit de Poartă cu Gheorghe Bibescu. Prințesa a fost primită la curțile din Viena, Berlin, Dresda, fiind peste tot admirată pentru talentele și frumusețea ei.

„Figura sa de un oval perfect, cu o mare puritate a liniilor în toate detaliile lor, era de o paloare (franceză blancheur) strălucitoare, subliniată de tonuri roze, și animată de ochi negri magnifici, ale căror priviri penetrante și vii respirau bunătatea și bunăvoința; părul șaten încorona fruntea sa largă și bine dezvoltată sub care străluceau toate luminile geniului.”, scria Armand Pommier.

Elena Ghica, prinsă într-un mariaj nefericit

Ajunsă la vârsta de 21 de ani, Elena Ghica s-a căsătorit împotriva voinței părinților ei, cu un rus pe care îl cunoscuse la un bal ținut la Iași. El era principele Aleksandr Kolțov-Masalski, un tânăr locotenent de husari rus, ofițer de la vârsta de 15 ani. A plecat cu el la Sankt Petersburg, unde și-a petrecut timpul dedicându-se studiului și relaților mondene.

Cu toate că inteligența ei n-a trecut neobservată în mediul aristocratic, Elena Ghica nu s-a putut obișnui cu despotismul țarist. În inima ei ardeau idei liberale. Își dorea eliberarea Principatelor și detesta absolutismului țarist. Susținea principiile revoluționare ale anului 1848. Firește, a deranjat societatea rusă.

Biciuirea ei a avut loc după ce ea a protestat împotriva invaziei Țărilor Române de către Rusia. Elena Ghica avea 27 de ani. Această întâmplare, dar și clima ce nu-i era deloc favorabilă au făcut-o să plece din Rusia definitiv, alături de fiul ei, care avea să moară ulterior la Bruxelles.

Soțul ei a rămas în Rusia. N-a divorțat niciodată, dar l-a lăsat în trecutul ei. „(A avut, n.r.) o căsătorie nefericită, pe care n-a rupt-o niciodată, neavând nimic în comun cu un soț de mentalitate inferioară”, scria Nicolae Iorga despre mariajul Elenei Ghica.

Adio, Elena! Bun venit, Dora d’Istria!

Elena Ghica a fost o scriitoare ilustră. A semnat cu pseudonimul Dora d’Istria presupune, ce s-ar traduce prin „Dor de Istria”, adică „Dor de Dunăre”. Însă, Istria este și numele unei localități antice, situată între Casimcea și lacul Sinoe.

A fost o luptătoare pentru drepturile femeilor. Cea mai cunoscută lucrare a sa a apărut în 1869 şi s-a numit „Despre femei de o femeie”. Cartea prezintă statutul femeii, situaţia materială şi socială a femeilor şi militează pentru obţinerea unor drepturi egale cu cele ale bărbaţilor. De-alungul carierei sale de scriitoare, a publicat în şase limbi: franceză, italiană, greacă, rusă, germană şi engleză.

Prima femeie care a escaladat vârful Mönch din Alpii Elvețieni

Dora d’Istria a fost prima femeie care a escaladat vârful Mönch din sistemul Jungfrau în Alpii Elvețieni (cu o altitudine de 4105 metri), la 11 iunie 1855, după trei zile de expediție. Pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care numele Valahiei, era brodat cu litere aurii.

De asemenea, a escaladat vârful Mont Blanc, la 1 iunie 1860 a escaladat și vârful Mont Blanc. A marcat cea de-a treia ascensiune feminină în Alpi, după cele din 1808 a Mariei Paradis și din 1838 a Henriettei d’Angeville.

Cui și-a lăsat Elena Ghica averea

În cea mai mare parte a vieții sale, Elena Ghica a trăit la Florența, în Italia. A murit la 17 noiembrie 1888, la 60 de ani, în casa din Florenţa, numită Villa D`Istria, din cauza unei hernii neglijate. A fost incinerată, iar cenușa ei a fost depusă la cimitirul Trespiano din Florența, conform dorinței sale.

Înainte de a muri, Elena Ghica a făcut un testament prin care a lăsat o mare parte din avere primăriei București, pentru administrarea spitalului Pantelimon, ctitoria familiei sale.

Ce a rămas din averea ei a ajuns la pinacoteca și biblioteca din Florența, iar Villa d’Istria a fost lăsată prin testament primăriei din Florența spre a fi vândută în folosul Societății educaței surdomuților din Florența.