Florin Piersic, născut dintr-o poveste de dragoste desăvârșită. „Plângând în hohote, mi-a sărutat pieptul în dreptul inimii”
Florin Piersic, unul dintre cei mai iubiți actori din România, a fost născut dintr-o poveste de dragoste desăvârșită. Părinții lui, Ștefan și Vera, s-au îndrăgostit de la prima vedere. Fiecare dintre ei s-a gândit încă de atunci că se vor căsători, dar drumul până la nuntă nu le-a fost lipsit de obstacole.
Povestea a fost spusă chiar de tatăl lui Florin Piersic, medicul veterinar Ștefan Piersic, născut în cea de-a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie 1899, în satul Corlata din comuna Berchișești din județul Suceava, Bucovina. Era cel de-al șaptelea copil în familia lui.
Botezat imediat, pentru că era „slăbănog”, tatăl lui Florin Piersic a căpătat numele Ștefan după cel al sfântului sărbătorit pe 27 decembrie. În vara anului 1922 a ajuns sublocotenent, fiind student harnic la Institutul Medico-Militar, la Medicină Veterinară.
A fost repartizat la regimentul de cavalerie pentru stagiu, astfel că a pornit spre orașul Bălți din Basarabia. Pe drum, avea să își cunoască marea dragoste – pe Vera Pașcanu, mama lui Florin Piersic.
Părinții lui Florin Piersic, îndrăgostiți de la prima întâlnire
S-a făcut că la gara Dărmănești s-a întâlnit cu un grup de studenți călători din care făcea parte un prieten și fost coleg de liceu, Orest Malcinschi. La insistențele acestuia, n-a mai pornit către Corlata, cum plănuise, ci către Valea Seacă, unde era organizat un bal.
Să îl lăsăm chiar pe Ștefan Piersic să povestească întâmplarea:
„În grădina școlii unde era improvizată scena balului, din locul în care era, priveam mulțumea de spectatori, unde am zărit pe părintele Isidor Pașcanu, încadrat de membrii familiei. Orest Malcinschi (fost coleg de liceu și prieten, n.r.) mi-a șoptit la ureche că la dreapta mamei sale, Lucia, soția preotului, se află fiica acestora, Vera.
Am înaintat și m-am prezentat cu respectul cuvenit: Sunt sublocotenentul Piersic, student la Medicină Veterinară. În acel moment, mica domnișoară, foarte tânără și foarte frumoasă, îmbujorată, mă umple de confete și mă înfășoară peste gât, cap și umeri cu panglici lungi și subțiri. Erau obiceiuri bucovinene din acea vreme.
M-am uitat cu plăcere în ochii ei și am simțit ceva… Parcă inima mea vorbea cu inima ei… Am gândit în acea clipă că această domnișoară va fi cândva soția mea. Eram sigur de aceasta, dar n-aveam destulă putere să-i destănuiesc gândul meu ascuns.
Dânsa, Vera Pașcanu, simțea același lucru. S-a dus la bunica Maria și i-a spus: Bunică, dragă, îl vezi pe ofițerul acesta? El are să fie soțul meu! Bunica a râs și a socotit că sunt gânduri de fetiță amorezată, și nu presimțiri dumnezeiești.
Ne-am despărțit cu promisiunea că îi voi scrie de la Bălți. Așa am și făcut. În fiecare zi îi trimiteam câte o ilustrată înflorită cu cuvinte de dragoste. Vera era stăpână pe sufletul și inima mea și eu pe sufletul și inima ei.”, a povestit Ștefan Piersic, în cartea de memorii semnată de Florin Piersic, „Viața este o poveste…”.
Tatăl lui Florin Piersic, în audiență la Regele Ferdinand, ca să n-o piardă pe Vera
De aici, n-a durat mult ca să se ducă vorba că fata preotului iubește un student ofițer pe care îl cheamă Ștefan Piersic. Doar că nu se cădea ca Vera să se mărite cu fiul unui țăran din Corlata. Părintele Isidor Pașcanu a pus piciorul în prag. L-a invitat pe hotărâtul pețitor la cină și i-a servit rece o veste greu de digerat:
„Domnule Piersic, noi vedem că între dumneata și Veruța s-au deslușit legături prea strânse, cu gânduri de viitor. Noi te rugăm să nu ne mai vizitezi, pentru că noi nu suntem de acord să o mărităm pe Veruța cu un ofițer”.
Doar că ofițerul avea destul curaj. După spusele lui, la auzul acestei vești, Ștefan Piersic s-a ridicat, și-a strâns viitoarea soție în brațe și i-a promis că nu o va părăsi, pentru că o iubea și pentru că simțea că soarta lor era să fie toată viața împreună. Apoi a dat piept cu nimeni altul decât Regele Ferdinand.
„Plângând în hohote, mi-a sărutat pieptul în dreptul inimii… N-aveam de gând să renunț la Veruța, așa că m-am dus la Regele Ferdinand în audiență, cerându-i să-mi aprobe ieșirea din armată, ca să pot fi cu aleasa inimii mele, fără să avem parte de împotrivirea părinților ei.
Căsătoria noastră s-a săvârșit în ziua de 27 decembrie 1925, în sfânta biserică din Cajvana, unde bunicul Veruței după mamă, Ioan Iliuț, era preot. Veruța era ca un înger plimbăreț pe pământ. Delicatețea, frumusețea și distincția ei cucereau admirația tuturor”, a mai povestit Ștefan Piersic.
Fericirea, curmată de o tragedie
Au urmat 17 ani de fericire. La mai puțin de patru ani de la nuntă, pe 2 august 1929, s-a născut primul lor copil – „cea mai mândră fetiță din lume”, pe care au numit-o Lucica.
„Pe 27 ianuarie 1936, completează fericirea familiei cu Florinel, noul-născut în Clujul bucuriilor naționale. Ielele au hotărât ca acest Florinel al nostru să devină fala și mânddria Clujului și a țării întregi…”, a completat Ștefan Piersic.
De aici, însă, povestea a fost preluată de Florin Piersic. Actorul a povestit în paginile cărții sale de memorii că viața familiei sale a fost marcată de o tragedie. În anul 1942, la aproximativ 17 ani de la fericita nuntă a părinților lui îndrăgostiți, fiica lor, Lucica, a murit la vârsta de 13 ani. Sora lui Florin Piersic s-a înecat în apele Prutului, după ce a sărit ca să-și salveze colega de bancă.
Citește și: Charlie Chaplin, un tiran pe platourile de filmare. În timpul liber seducea adolescente
„O zguduitoare tragedie, la care a fost martoră la acea vreme toată populația Cernăuțiului și care avea să-și pună foarte puternic pecetea pe destinul întregii noastre familii.”, a scris Florin Piersic.
Tatăl lui Florin Piersic, deținut politic
Greutățile familiei Piersic nu s-au oprit aici. A urmat refugiul la Săliștea Sibiului, unde timp de aproape doi ani, Ștefan Piersic a fost fost medicul acestui sat ardelenesc. Tatăl actorului a fost deținut politic timp de trei ani.
„De acolo, ne-am mutat la Cluj imediat după 1944, unde, elev fiind, am gustat dragostea lor răsfrântă cu totul spre mine – îmi aduc aminte aproape de toată viața noastră acolo, unde tatăl meu a cunoscut, ca atâția intelectuali români, teroarea istoriei, fiind arestat politic și deținut trei ani lungi, nesfârșiți.
Simt și astăzi cum mă arde în ochi imaginea mamei, care zile și nopți făcea fulare pentru artiștii de la Opera din Cluj, la un război de țesut cumpărat cu ultimele rezerve, ca să poată să mă țină la școală, să țină casa și să trimită pachete la toate închisorile de care auzise.”, a mai povestit Florin Piersic.
Femeia spera că dintre pachetele trimise de ea, unul va ajunge și la iubitul ei soț, să-i fie de folos în timpul detenției.
You May Also Like
Ciudățeniile lui George Topîrceanu. Era terifiat de bărbieri și stătea singur noaptea să „asculte bălțile”
Ultimele ore de viața lui Toma Caragiu, înainte de cutremurul din 4 martie 1977. El și Alexandru Bocăneț au murit îmbrățișați
