Grigore Capșa și-a găsit sfârșitul după o mare suferință. Destinul tragic al celui mai cunoscut cofetar din România

Grigore Capșa a avut un succes uriaș în afaceri. „Prăvălia” lui, așa cum îi spunea el Cofetăriei Capșa, era zilnic plină de personalități ale vremii. În plus, a devenit furnizor al Casei Regale Române și al Casei Princiare Sârbe și Bulgare. Însă, viața lui personală a fost marcată de o tragedie și se spune că marea suferință îndurată atunci i-a adus sfârșitul, împreună cu diabetul de care suferea.

Așchia nu sare departe de trunchi

Se spune că așchia nu sare departe de trunchi, iar Grigore Capșa nu a făcut excepție de la această zicală. Primul Capșa cunoscut în București a fost bunicul lui, Dumitru Capșa, cojocar aromân, care lucra chiar în centrul orașului, în Piața Sfântul Anton.

Dumitru Capșa a avut patru fii. Cel mai mic dintre ei, Constantin, a fost singurul care i-a călcat pe urme. Mezinul s-a însurat cu o fată din Ploieşti, cu care a avut 12 copii. Patru dintre acești copii – Vasile, Anton, Constantin şi Grigore – sunt cei care, la mijlocul secolului al XlX-lea, au înființat Casa Capşa, cofetaria care a devenit celebră nu doar în țară, ci și în toată Europa.

Așadar, Grigore Capșa și-a început viața într-o familie numeroasă, dar cu talent în antreprenoriat. Înainte de a prelua el frâiele afacerii, în anul 1852, lumea bună a Bucureștiului se plimba pe Podul Mogoșoaiei, Calea Victoriei de astăzi, și se oprea la cofetăria numită „La doi fraţi, Anton şi Vasile Capşa”.

Grigore Capșa a fost trimis de familia sa să învețe la „Casa Boissier” din Paris. Timp de patru ani, l-a avut ca profesor pe cunoscutul maestru cofetar și patiser Bélisaire Boissier din capitala Franței. De altfel, ulterior, el a ajuns să prezinte produsele româneşti la Expoziţia din Paris. După întoarcerea lui în țară, afacerea familiei a continuat o perioadă cu numele „La doi fraţi, Constantin şi Grigore Capşa”.

Grigore Capșa a preluat singur afacerea familiei

Mai târziu, Constantin s-a retras, iar Grigore a rămas singurul stăpân al cofetăriei. El a extins afacerea cu un hotel şi „Salonul de consumaţie”, devenit Cafeneaua Capşa la 1886. Grigore Capșa avea să rămână la cârma Casei Capșa timp de 34 de ani, până la moartea sa. Au fost peste trei decenii de succes.

De altfel, în timpul Războiului de Independență, Grigore Capșa îi scria unui prieten la Paris: „Aici pe la noi se întâmplă lucruri extraordinare, să vezi pe marele împărat al Rusiei plimbându-se pe străzile noastre, prințul Milan al Serbiei, toți marii duci ai Rusiei și alte o sumă de personaje mari din Europa. Săptămâna asta am avut mai multe recepțiuni; prăvălia mea este întotdeauna înaintea tuturor celorlalte”.

Talentul lui Grigore Capșa i-a adus multe premii naționale și internaționale, cum au fost cele de la Expozițiile Universale din anii 1867, 1873, 1875 și 1889. Mai mult, a devenit furnizor al Casei Regale Române și al Casei Princiare Sârbe și Bulgare.

„Gr. Capșa a izbutit la 1874 să devină proprietarul imobilului în care a început meseria sa, a transformat vechea sală Slătineanu și a făcut dintr-însa actualul renumit local unde are și otelul și confiseria sa. A fost ales senator în 1891, iar la 1896 Camera de Comerț și Industrie l-a ales președinte al acestei instituții”, scria Dimitrie R. Rosetti în „Dicționarul contimporanilor” (București, 1897).

Casa Capșa a devenit repede un loc al elitelor – ziarişti, scriitori, politicieni, oameni de afaceri îi treceau zilnic pragul. La Capşa se lua pulsul zilei, acolo circulau cele mai noi ştiri, zvonuri și bârfe.

Printre personalitățile care au vizitat-o se numără: domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi Doamna Elena Cuza; regii României Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I; reginele Elisabeta şi Maria; familia regală a Serbiei şi a Iugoslaviei; împăratul Austro-Ungariei, Franz Iosef I şi familia sa; ţarii Rusiei, Alexandru al II-lea şi Nicolae al II-lea; familiile regale ale Bulgariei şi Greciei.

Cât despre oamenii politici şi cei din lumea culturii şi ştiinţelor, lista este lungă, atât pentru etapa până în 1916, cât şi pentru anii 1919 – 1947. N-au lipsit de la Capșa: Duiliu Zamfirescu, Tudor Muşatescu, Ion Minulescu, Mihail Sorbul, Mircea Damian, Eugen Barbu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu.

Marea suferință trăită de Grigore Capșa

Grigore Capșa murit la data de 23 decembrie 1902, cu două zile înainte de Crăciunul din acel an. Avea doar 61 de ani și suferea de diabet, dar și din cauza pierderii singurul său fiu, Anton, care avea ceva mai mult de 20 de ani.

Fiul lui Grigore Capșa și al soției sale, franțuzoaica Marie-Obeline Vautier, a murit de tetanos, cu trei ani înaintea tatălui său, în urma unui accident de mașină.

În ajunul Crăciunului din anul 1902, ziarul Adevărul a publicat necrologul: „Grigorie Capşa era foarte afabil cu toată lumea şi la cele mai mici banchete observa în persoană ca toate să meargă în ordine şi lumea să fie mulţumită. El a fost preşedinte al Camerei de comerciu şi în două rânduri senator de Ilfov.

Era ofiţer al Legiunii de onoare, comandor al ordinului Takova, ofiţer al Stelei române şi comandor al Coroanei României. Bolnav de diabet de mai mult timp, el a fost astă-vară la Vichy şi, întors în ţară, n-a mai dat pe la magazin vreo două luni. N-a stat în pat însă decât în ultimele zile când se simţea foarte slab”.

Grigore Capșa rămâne în istoria României, revenindu-i meritul de a le fi oferit românilor dulciuri nemaipomenite – a făcut trecerea de la baclava și sarailie la cofeturi, ganache și „bonbon”-uri. Numele său rămâne legat și de prăjitura „Joffre”, creată în onoarea mareșalului francez Joseph Joffre, cu ocazia venirii sale la București, la invitația Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

După unele surse, în urma morții lui Grigore Capşa, la conducerea firmei a urmat nepotul său, Ştefan, fiul lui Constantin. Alte surse susțin că firma a fost preluată de cele trei fiice ale sale, Ana, Sofia și Margareta.

„Grigorie Capşa lasă în urmă o soţie inconsolabilă, cum şi trei fete măritate: una după d. Hagi Tudoraki, advocat, alta după d. N. Zanne, directorul societăţii de bazalt, şi o a treia după d. de Montlebert, ofiţer în armata franceză. Averea rămasă de pe urma sa se urcă la vreo cinci milioane. D-na Maria Capșa va continua să dirige casa în locul său.”, scria ziarul Adevărul în 15 iunie 1897.

Însă, nu s-a întâmplat așa. În cele din urmă, Marie-Obéline Capșa s-a întors în Franța, țara ei natală, și s-a stabilit la Paris, în urma neînțelegerilor cu cele trei fiice, care doreau să preia firma.