I-a scos „Moromeții” din sertar, l-a dat românilor și l-a părăsit. Marea dragoste a lui Marin Preda l-a băgat în spital. „Te iubesc de tot”

Marin Preda are 32 de ani. Este la mare și vrea să se cazeze, dar se trezește că o tânără de 20 de ani a ocupat camera pe care o rezervase el. Vrea să i-o cedeze, galant, dar ea refuză. Încăpățânată, Aurora Cornu începe să-și facă bagajele. În timp ce ea împachetează, el se îndrăgostește.

Nu e prima dată când o vede. A mai întâlnit-o în urmă cu doi ani, la cantina Uniunii Scriitorilor. Dar aici, în camera de hotel disputată, unde le începe povestea de dragoste, niciunul dintre ei n-are habar că ea are să-i scoată manuscrisul „Moromeții” dintr-un sertar, pentru a-l îndemna să-l publice, și apoi are să-l părăsească, trimițându-l pe un pat de spital.

„Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspiraţiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“, avea să îi scrie Marin Preda, în prim scrisoare de dragoste.

Aurora Cornu, despre Marin Preda: „Era mare pasiune între noi”

La ani și ani de la prima lor întâlnire și de la plecarea ei, Aurora Cornu a povestit că în cei patru ani, atât cât au fost împreună, au fost aproape de nedespărțit. Și-au petrecut timpul el scriind, iar ea dormind, pentru că suferea de „un fel de depresie”, dar, după cum a spus ea, au trăit intens.

De altfel, la trei ani de la începutul poveștii lor de dragoste, s-au căsătorit fără fast, în anul 1955, la Sfatul Popular, în faţa ofiţerului de Stare Civilă. Însă, despărțirea era aproape.

Totul avea să se sfârșească foarte curând.

„Mă simţeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere… Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”, spunea Aurora Cornu, care totuși a plecat de lângă scriitorul care o iubea astfel.

„Nu ne-am jucat… Chiar era o mare pasiune. Foarte puţin ne-am despărţit în patru ani. Am stat împreună minut de minut, secundă de secundă, el scriind, eu dormind, pentru că eram bolnavă… eram foarte slăbită, n-aveam nici o boală organică, un fel de depresie şi de dezgust de viaţă şi el, care era de felul lui ipohondru, s-a transformat în infirmier. Ceea ce i-a cruţat lui vreo doi ani de ipohondrie, până când m-am întremat eu şi am schimbat rolurile.

Eram foarte fascinată. Şi de el, şi de literatura lui mai ales. Iar el a găsit în mine o lectoare de care era foarte fericit, aşa că mă trezea din somn fără milă să-mi citească o frază… Am fost foarte fericiţi şi am trăit atât de intens, că probabil că alte cupluri izbutesc să facă asta în 30-40 de ani. Noi am făcut-o în patru ani.”, a povestit Aurora Cornu, într-un interviu publicat de Ziarul Metropolis.

Motivul despărțirii

Aurora Cornu a continuat descriindu-l pe Marin Preda drept un „tip perfect ca om, ca bărbat, ca amant, ca soţ, de un farmec nesfârşit” și a spus că despărțirea lor a fost tot atât de frumoasă cum a fost întâlnirea lor de amor. Pentru ea. De cealaltă parte, el a fost internat doi ani în spital, în depresie.

„Cred că nimeni n-a înţeles de ce l-am lăsat eu şi după ani de zile m-a întrebat: «Dar, de fapt, de ce m-ai lăsat tu?». Şi i-am zis: «Nu ştiu.» Ştiam, de fapt. Aveam alte vise. Visele ne-au despărţit. Eu voiam să văd lumea, el voia să-şi împartă viaţa poporului lui, el avea dreptate, el e profund prezent în viaţa poporului lui, iar eu sunt trecătoare. Îl iubesc viu, mort şi până la sfârşitul vieţii mele şi el «de męme»”.

Aurora Cornu a păstrat scrisorile lui Marin Preda şi le-a publicat, în anul 2001, într-o carte intitulată „Convorbirile dintre Aurora Cornu şi Eugen Simion despre Marin Preda”. În ultima scrisoare pe care i-a trimis-o, Marin Preda îi scria:„Acestea sunt rănile mele în viaţa cu tine şi dacă ai muri sau dacă m-ai părăsi (ceea ce ar fi totuna) ele, aşadar, nu s-ar mai vindeca şi aş fi un infirm.”

Divorțul lor s-a încheiat la doi ani de la despărțire. Mariajul a fost încheiat de ea după câteva săptămâni petrecute împreună la Sinaia, conștienți de finalul ce se apropia. „Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci… Cheile sunt colo, banii dincolo”, i-a scris ea.

„Moromeții”, singurul lor „copil”

Aurora Cornu a mai spus că era foarte mândră că „Moromeții” există grației ei și că ea a făcut acest cadou românilor. Ea a explicat că la început, în manuscris erau doar nişte amintiri din copilărie pe care Marin Preda le răspândise în alte romane.

„În perioada în care am fost căsătoriţi a scris romanul, a creat personajele, a descris satul, istoria…”, spunea Aurora Cornu într-un interviu despre „Moromeții”, despre care s-a spus că a fost singurul „copil” al celor doi.

Ulterior, cu un an înainte de pronunțarea divorțului, încă bolnav, Marin Preda a întâlnit-o la Sinaia pe criticul literar Eta Vexler, cu care s-a căsătorit rapid. „Ne-am îndrăgostit repede, în câteva săptămâni, aveam nevoie unul de celalalt“, scria Marin Preda în jurnal. În timpul acestei iubiri a început să scrie „Risipitorii”.

Căsătoria cu Eta Vexer i-ar fi atras lui Marin Preda antipatia regimului comunist şi l-ar fi pus în vizorul Securităţii. S-a considerat că în urma acestei căsătorii, scriitorul ar fi intrat sub influenţa cercurilor naţionaliste evreieşti. Mariajul lor a durat opt ani, până în anul 1966, când Eta a emigrat.

Au trecut alți doi ani și Marin Preda a întâlnit-o pe Elena Mitev, în 1968, același ani în care s-a și căsătorit cu ea. La doi ani de la căsătorie, a apărut şi primul copil al scriitorului, Nicolae. Cuplul a mai avut un fiu, Alexandru.

„Chiar fiind soţia lui, îmi venea câteodată destul de greu sa creez momente de intimitate, să-l scot din preocupările lui obsesive. În lumea lui, era foarte greu de pătruns. Uneori, lucra o noapte întreagă şi scria doar 7-8 rânduri şi acelea chinuite. Erau nopţi în care scria numai trei rânduri.”, povestea Elena, în asentiment cu Aurora Cornu, care era de părere că, în realitate, singura mare iubire a unui scriitor este literatura.

Cât timp a fost căsătorit cu Elena Preda, Marin Preda a scris „Cel mai iubit dintre pământeni”. Ea i-a fost alături în ultimele zile din viaţă, înainte ca el să moară pe 16 mai 1980, la vârsta de 57 de ani, la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia.

Fratele scriitorului, Saie, a fost de părere că Marin Preda a fost asasinat de Securitate. Familia scriitorului era convinsă că moartea lui a avut o legătură cu publicarea romanului „Cel mai iubit dintre pământeni”. Raportul medico-legal a arătat că „moartea lui Marin Preda a fost violentă și a fost cauzată de asfixia mecanică prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”. Marin Preda este înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. Aurora Cornu a murit pe 14 martie 2021, în Paris, la 89 de ani.