Umilințele din dragoste îndurate de Frida Kahlo pentru soțul ei. „Nu vezi? E un moș burtos și hidos!”

Frida Khalo, pictorița mexicană rămasă nemuritoare, este adolescentă când îl vede pentru prima dată pe Diego Rivera și deja se gândește că vrea să îi facă un copil. El e om în toată firea, cu dublul vârstei sale. Tot pictor. Unul masiv și neîngrijit. Nimeni nu o înțelege, iar confuzia are să fie adâncită de umilințele pe care ea are să le îndure de dragul lui.

Totul începe în anul 1922. Frida Kahlo are doar 15 ani când îl vede pe Diego Rivera, care pictează un mural pe care îl numește „La creacion” (Creația, n.r.), în amfiteatrul liceului la care învață ea, în Ciudad de Mexico. O fascinează. Se strecoară în amfiteatru și îl privește, ore în șir, în timp ce el lucrează. Prietenele ei sunt șocate de obsesia ei pentru artistul de 36 de ani, supraponderal și cu un miros neplăcut.

Frida Kahlo, îndrăgostită lulea

Însă, pe Frida, aceste detalii nu o deranjează.  Se îndrăgostește. Ba chiar spune că ambiția vieții ei este să aibă un copil cu Diego Rivera, oripilându-și una dintre prietene. „Dar e un moș burtos, împuțit și hidos!”.

Degeaba.

Frida Kahlo îl vede complet diferit! E gras și nu miroase a parfum, dar îi vorbește despre Paris, ororile războiului și despre prietenii lui – Modigliani, Picasso, Breton. „Diego e atât de blând, de tandru, de deștept, de dulce. L-aș spăla și l-aș curăța”, răspunde ea. Și chiar asta face! Dar ajungem și acolo.

O notă doar:

Omul spune că a fost declarat mort la naștere de către moașa lui, care l-a pus într-o găleată cu bălegar. Bunica lui l-ar fi readus la viață, după ce a omorât câțiva porumbei și l-a înfășurat în măruntaiele calde ale acestora. A avut și un frate geamăn, care a murit foarte tânăr. Rivera a crescut în Mexicul aflat sub dictatura lui Porfirio Diaz. A devenit comunist. A renunțat la cubism și a început să picteze fresce pentru popor.

Frida Khalo, viață schimbată de un accident cumplit

Înapoi la firul poveștii.

Trec niște ani. Vine cumplita zi de 17 septembrie 1925. Autobuzul în care se află Frida Khalo este spulberat de un tramvai electric scăpat de sub control. Trupul ei este străpuns de o bară de fier. Câteva vertebre îi sunt distruse, o claviculă și două coaste îi sunt rupte. Pelvisul îi este distrus. „Accidentul mi-a luat fecioria”, spune ea, mai târziu.

Petrece o lună în spital, imobilizată în ghips și cu trupul suspendat, apoi câteva luni în pat, acasă. Nu o chinuie doar plictiseala, ci și durerea. Începe să picteze. Își descoperă talentul. Curând, vrea validare. De la cine? De la singurul artist pe care l-a întâlnit: Diego Rivera.

Începe una dintre cele mai scandaloase povești de dragoste

Îl întâlnește din nou și începe una dintre cele mai dificile și scandaloase povești de dragoste. Ajunge la el în 1928, îi arată pânzele ei și îl întreabă dacă are talent. Răspunsul? Absolut! Rivera este incapabil să nu flirteze cu o tânără drăguță. Încep repede să se iubească cu pasiune. O cere în căsătorie, iar ea acceptă.

Părinții Fridei Khalo știu că fiica lor are 22 de ani și că ajunge la altar cu un bărbat de 43 de ani. Unde mai pui că acest bărbat are numeroase aventuri în palmares? Ba chiar făcea curte altei femei în timp ce prima lui soție, nelegitimă, artista rusoaică Angelina Beloff, îi năștea un fiu, care avea să moară la un an și două luni.

Nici urmă de împotrivire în fața căsătoriei celor doi, pe 11 august 1929. Părinții ei sunt ușurați că fiica lor a găsit un bărbat care să aibă grijă de ea. Are nevoie de îngrijire medicală pentru tot restul vieții, iar Rivera își permite să plătească. Tatăl ei îl avertizează pe ginerele lui: „E un diavol!”. Rivera se amuză. Îi spune că știe și pășește spre altar, oricum.

Primii ani de căsnicie sunt liniștiți. El lucrează la fresce în Cuernavaca, iar ea preia interesul pentru cultura mexicană indigenă. Rămâne însărcinată. Începe drama! Fetusul este poziționat incorect. Ea are pelvisul zob după accident. Trebuie să avorteze. Mai încearcă de patru ori. Încă patru avorturi. Apoi, o colecție enormă de păpuși.

Între timp, se ține de cuvânt. Își spală soțul, care depășește cu mult 100 de kilograme.

Îi face un ritual ca să îl spele.

Într-o cadă plină cu jucării.

Diego Rivera o înșală chiar și cu sora ei mai mică

Mai apare un demon în căsnicia lor. Diego Rivera o înșală constant. Nu îi e de ajuns să facă amor cu străine. Face amor și cu sora ei mai mică, Cristina. Este anul 1935. Frida Khalo e devastată. Îl părăsește, dar revine la el. Dar nu la fel ca înainte!

Are de gând să îi plătească cu aceeași monedă! Sare în așternuturile mai multor bărbați, dar și femei. Ajunge în pat și cu revoluționarul bolșevic exilat Lev Troțki – eroul politic al lui Rivera, un adept al comunismului. Infidel până în măduva spinării, Rivera se simte trădat.

El și Kahlo divorțează, în 1939. Nu se schimbă mare lucru între ei. Se văd aproape în fiecare zi. Singura diferență e că Frida vrea independență financiară.

Pictează frenetic!

Troțki este asasinat pe 20 august 1940. Asasinul îi străpunge capul cu un cuțit de spart gheața, în casa lui. Frida l-a întâlnit în Paris, așa că ajunge să fie interogată, 12 ore. Rivera nu îi întoarce spatele. Îi cere să i se alăture în California, unde lucrează, deși trăiește cu o femeie, pe care o înșală cu alta. Se recăsătoresc pe 8 decembrie. Nu mai au pretenții de fidelitate.

Relația lor este „deschisă”.

Rivera o ține pe Kahlo bine informată în legătură cu aventurile lui amoroase. Ea nu își ascunde antipatia pentru amantele lui. Spune înciudată că una dintre favoritele soțului ei are „sâni uriași și urâți”. Rivera o contrazice, spunând că „nu sunt chiar atât de mari”. Frida îl atacă: „Asta pentru că tu îi vezi doar când posesoarea stă întinsă pe spate”.

Diego Rivera are un vis. Construiește o casă. Ba nu! Un templu dedicat propriei lui glorii, pe modelul templelor aztece, din rocă vulcanică neagră. Vrea ca cenușa lui și cea a Fridei Khalo să fie amestecate și să ajungă aici. Nu are să se întâmple. Casa, în care nu ajunge să locuiască, devine Muzeul „Diego Rivera”.

Chinuri groaznice pentru Frida Kahlo

Întoarsă în Mexic, Frida Kahlo dă lupte groaznice cu trupul ei. Pentru îndreptarea coloanei, i se agață saci de nisip de picioare, în timp ce stă suspendată în poziție aproape verticală. Este atârnată de inele de fier prinse în tavan. Nu funcționează nimic.

Petrece un an într-un spital din Ciudad de Mexico. Când poate picta, subiectul cel mai frecvent este trupul ei chinuit de durere. Tabloul „Coloana sfărâmată” din 1944 o arată nud, într-un corset medical. Pielea îi este străpunsă de cuie, iar trupul pare că i se deschide pentru a lăsa la vedere o coloană grecească sfărâmată, în locul coloanei vertebrale. Pe față îi curg lacrimi albe.

În 1953, ajunge cu ambulanța la unica expoziție dedicată lucrărilor ei. Rivera îi pregătește un pat cu baldachin în mijlocul galeriei. De acolo, stă răvășită de durere, dar fericită, în mijlocul unei mulțimi entuziaste.

Lucrurile se înrăutățesc.

În același an, îi este amputat piciorul drept, până la genunchi. Cade în depresie. Încearcă de mai multe ori să se sinucidă, cu o supradoză.

E 2 iulie 1954. Plouă. Soțul ei comunist insistă să o ducă la o manifestație față de intervenția CIA în America Latină. O împinge în scaunul ei cu rotile. Ea e figura eroică a zeului revoluționar. Ea nu mai vrea să aibă de-a face cu viața. „Sper ca plecarea să fie veselă – și sper să nu mă mai întorc niciodată”, scrie în jurnalul ei. Moare în dimineața zilei de 13 iulie. Diego Rivera spune că „e cea mai tristă zi din viața lui”.

Rivera nu rămâne să o plângă prea mult timp. Se însoară din nou, în 1955, cu un dealer de artă și începe o aventură cu o colecționară celebră. Zborul lui din floare în floare se încheie abia când închide ochii pentru totdeauna, în 1957.

După ce moare Frida Kahlo, faima lui Rivera crește, lăsând-o pe ea în umbră. Revină în forță, însă, post mortem, în anii 1980, odată cu nașterea neomexicanismului, ce saluta folosirea imaginilor din cultura mexicană în arta ei.

Faima ei crește și mai mult în anii 1990, când o adoptă ca simbol celebrități americane. Salma Hayek le învinge pe Madonna și Jennifer Lopez și câștigă șansa de a o interpreta în filmul biografic din 2002, pentru care este nominalizată la Oscar, la categoria „Cea mai bună actriță”.

El își duce somnul de veci la Rotonda Națională a Oamenilor Iluștri din Ciudad de Mexico, iar ea, într-o urnă, în locul în care s-a născut, a crescut, l-a iubit pe el timp de mai mulți ani și în care a murit – „La Casa Azul” (Casa albastră, n.r.) din Ciudad de Mexico, devenită Muzeul „Frida Kahlo”.