116 ani de când un român a reușit primul zbor din lume cu un elicopter. Paul Cornu avea doar 26 de ani

Se împlinesc 116 ani de când un român născut în Franța a reușit primul zbor din lume cu un elicopter. Paul Cornu avea în acel moment doar 26 de ani și făcuse deja mai multe invenții. Tatăl lui i-a descoperit talentul ingineresc remarcabil încă de pe vremea când era un copil.

Paul Cornu avea 14 frați

Născut în Glos-la-Ferriere la 15 iunie 1881, Paul avea nouă ani când familia sa de origine română s-a mutat în orașul francez Lisieux. A lucrat împreună cu tatăl său în afacerea de familie, un atelier de „Automobile, biciclete și motociclete”, construind și reparând cele mai noi tehnologii de transport.

Plus ocazional niște mașini de cusut.

Tatăl său, Julius, schimbase afacerea de familie din domeniul transporturilor în cel al mecanicii atunci când și-a dat seama că fiul său avea un talent ingineresc remarcabil, mai mult decât egal cu propriile sale abilități considerabile. A fost o mutare profitabilă și, având 15 copii de pregătit pentru lume, dintre care Paul era cel mai mare, Julius Cornu avea nevoie să facă profit.

Paul Cornu avea 14 ani când a avut primul său succes: un termostat pentru un incubator. Până în 1907, printre invențiile sale înregistrate se numără:

• o bicicletă cu motor (în 1898, n.r.);
• un motor rotativ (1899) pe care l-a proiectat împreună cu tatăl său și pe care l-a brevetat în 1902;
• un ceas termic (1901),
• tricicleta și motocicleta cu aburi (1902 și 1903)

În plus, a inventat o mașină mică ce avea două motoare pe gaz, fără cutie de viteze.

Aceste idei au fost publicate și au stârnit interes în toată lumea, dar, din păcate, tatăl și fiul Cornu erau inventatori, nu antreprenori, și nu au reușit să obțină prea multe avantaje financiare de pe urma ideilor lor.

Fără frică de zbor

La începutul secolului XX, Paul Cornu a început să fie interesat de elicoptere, pe care le considera „de o utilitate mai imediată decât avionul”.

Deși Leonardo da Vinci a elaborat mai multe versiuni ale unui aparat cu aripi spiralate, considerat în prezent un precursor al elicopterului, nimeni nu reușise să construiască ceva asemănător unui elicopter care să zboare cu adevărat. Paul s-a apucat de lucru cu tenacitatea unui inventator.

Lucrând în funcție de nevoile zilnice ale afacerii ce le asigura lui și familiei lui un acoperiș deasupra capului, Paul a proiectat și construit un model de elicopter cu două rotoare de o parte și de alta a unui cadru metalic. În interior, un motor micuț producea 2 cai putere. Totul cântărea doar 13 kilograme, arăta ca o insectă uriașă și, în mod uimitor, funcționa.

Paul Cornu și-a expus cu mândrie invenția în curtea colegiului Lisieux în timpul târgului agricol anual din 4 octombrie 1906. Micul elicopter s-a ridicat în fața unei mulțimi entuziasmate și a devenit o senzație în oraș.

În vârstă de doar 24 de ani, această realizare l-a plasat pe Paul în fruntea proiectării elicopterelor.  Lisieux l-a sprijinit și, finanțat cu 12.000 de euro din subscripții publice. Paul Cornu a început să construiască o versiune la scară mare a elicopterului său, capabilă să transporte un om. El a pus ochii pe un premiu foarte mare – Premiul Archdeacon.

 

În aceste zile de început ale aviației, saltul inventiv a fost adesea făcut în ateliere mici, precum cele ale lui Paul Cornu. Concursurile erau o modalitate populară de a încuraja inventatorii și de a împinge știința aviației înainte. Unul dintre acestea a fost înființat în 1904 de Ernest Archdeacon, un pasionat de aviație care a efectuat primul său zbor cu balonul la 20 de ani.

Având mai mult succes ca avocat decât ca pionier al zborurilor, acesta și-a folosit averea pentru a promova aeronautica. Premiul anual Coupe d’Aviation Ernest Archdeacon și Deutsch de la Meurthe-Archdeacon era în valoare de 50.000 de franci elvețieni. Pentru a câștiga, Paul ar fi trebuit să zboare cu elicopterul său, obiectivul fiind o distanță de un kilometru – uluitoare la acea vreme.

Familia sa l-a susținut, dar Paul Cornu a lucrat în mare parte singur, iar progresul a fost lent. A fost nevoie de un an de la succesul său inițial pentru ca elicopterul să fie gata. În ultima zi a lunii august 1907, în cadrul unei încercări, el a zburat fără pilot. Era aproape de succes.

Paul Cornu s-a aruncat peste „elicopterul” său

Pe 13 noiembrie 1907, elicopterul lui Paul Cornu părea gata. Era nevoie de puțin vânt pentru ca aparatul să pornească, iar în acea zi de noiembrie, Paul și fratele său Jacques se luptau pentru a-l împiedica să zboare pe câmp. O primă încercare nu a avut succes.

În timp ce o rafală de vânt lovea aparatul, Jacques a pierdut aderența, iar Paul s-a aruncat peste elicopter, aterizând pe mânere pentru a-l ține în siguranță la sol. Însă, în mod incredibil, aparatul s-a ridicat în aer la aproximativ un metru, cu Paul la bord, unde a rămas timp de 20 de secunde. Paul era exaltat, iar martorii uimiți.

Nu fusese un zbor elegant, nici un zbor lung, dar a fost o premieră pentru aviație. Elicopterul cântărea 260 de kilograme și s-a menținut în aer 20 de secunde la o înălțime de 30 de centimetri deasupra Pământului, după care s-a prăbușit.

Paul Cornu a realizat prima decolare și primul zbor vertical al unui elicopter cu echipaj uman și a câștigat premiul Archdeacon din acel an și o oarecare notorietate ca inventator al „bicicletei zburătoare”.

Acesta a fost un termen derizoriu folosit de criticii mai mici, care i-au ironizat originea modestă. Proiectul semăna mai degrabă cu o trăsură cu patru roți de bicicletă, cu bare deasupra și cu elice de o parte și de alta.

Paul Cornu și-a îmbunătățit invenția

Încurajat și susținut financiar, Paul Cornu a lucrat pentru a-și îmbunătăți elicopterul și a câștigat din nou în anul 1908. Semnele erau promițătoare. În timpul unui test la Coquainvilliers, într-o zi vântoasă de martie, Paul se afla pe scaunul pilotului când i-a cerut fratelui său să se țină de elicopter și să îl fixeze. 200 de spectatori au privit cu uimire cum elicopterul a părăsit solul cu Paul și fratele său, ridicându-se la aproximativ 1,5 metri deasupra solului.

În ciuda succesului pe care l-a avut Paul Cornu, Henri Farman a câștigat premiul Arhidiacon din 1908, reușind să parcurgă 1 km într-un avion Voisin. Problemele cu direcția elicopterului au continuat, așa că, având nevoie de sprijin, Paul l-a dus la Expoziția Internațională de Transport Aerian de la Paris din 1908. El avea idei pentru o variantă cilindrică a elicei. Însă, nu a găsit pe nimeni care să-i finanțeze visurile.

Paul Cornu a abandonat elicopterul la scurt timp după aceea. Avea un trai de câștigat și în curând s-a gândit la alte invenții. După Primul Război Mondial, a început să dezvolte idei pentru radio, printre altele. Și-a păstrat modelul de elicopter.

Primul om care a zburat cu elicopterul, ucis într-un bombardament

Pe 6 și 7 iunie 1944, orașul francez Lisieux a fost bombardat puternic de către Aliați. Pe 8 iunie, acest vechi oraș medieval era de nerecunoscut. Doar câteva clădiri au supraviețuit. Undeva, sub dărâmături, se afla și Paul Cornu, îngropat împreună cu proiectele sale și cu un model vechi al unui elicopter ciudat.

Avea 62 de ani.

Doar câteva dintre documentele lui Paul Cornu au supraviețuit, găsite într-o cutie salvată dintre dărâmături. Aceasta conținea un jurnal, multe scrisori, tăieturi de ziar și fotografii. Aceste obiecte prețioase sunt acum depozitate în muzeul din Lisieux.

Inginerii înțeleg acum de ce elicopterul lui Paul nu a putut face mai mult decât să zboare în salturi, dar îi recunosc și curajul și pasiunea. La 100 de ani de la zborul istoric din 13 noiembrie 1907, studenții de la ESTACA, școala de inginerie, în parteneriat cu Musée de l’Air et de l’Espace, au prezentat o replică construită de ei a aparatului său, în cadrul unei mari sărbători aniversare în curtea muzeului Louvre din Paris. Ei au putut construi o copie exactă, deoarece Paul a împărtășit cu generozitate toate detaliile invenției sale în revista l’Aerophile din 1908.