Ce este „boala lui Calache”. Adevărata semnificație a expresiei interpretată greșit de mulți români

„Boala lui Calache” este o expresie ce le dă bătăi de cap multor români. Unii cred că aceasta se referă la o afecțiune mintală, alții cred că ar fi vorba despre o boală venerică, în timp ce alții se gândesc că semnificația corectă ar fi priapismul, problema de sănătate cu care s-a confruntat Regele Carol al II-lea al României.

Greșit, greșit și iar greșit. Niciuna dintre aceste interpretări nu ar fi cea corectă.

Cine ar fi fost Calache

O asemenea problemă de sănătate nu apare niciunde în literatura de specialitate. Însă, ar fi fost menționat undeva, în lume, un sindrom numit „Kalaki”, ce s-ar fi manifestat printr-un somn început subit, cu durata de mai multe zile.

Totuși, acest sindrom pare să fie oarecum legat de o legendă referitoare la originea expresiei „boala lui Calache”. Conform acestei legende, prin secolul 17, ar fi existat un hangiu numit Mihalache, negustor talentat, care și-ar fi făcut o avere de pe urma afacerii sale. Mulțumiți de serviciile de cea mai înaltă calitate oferite la hanul lui, boierii i-ar fi umplut buzunarele cu bani.

Încet-încet, Mihalache ar fi reușit să devină mai bogat decât cei pe care i-a slujit aproape toată viața, devenind la rândul lui un mare boier. Hangiul a ajuns la rang de Jupân, şi-a luat un conac, iar familia lui avea la dispoziție o armată de argaţi.

Mihalache avea doi copii, însă preferatul lui era Calache. Hangiul devenit boier voia să facă tot posibilul pentru ca fiul lui să ajungă într-un scaun domnesc. Până la vârsta maturităţii, principalele preocupări pe care le avea Calache erau să mănânce, să bea şi să doarmă.

Hangiul s-a chinuit timp de mulți ani să-i convingă pe boierii care treceau pragul conacului său că fiul lui este cel mai potrivit pentru un post de mare dregător al statului. La un moment dat, boierii ospătaţi de Mihalache au căzut de acord să-i acorde lui Calache a şansa conducerii ţării, în ciuda împotrivirii dregătorilor străini, care nu erau de acord cu ideea unui domn pământean.

Mai era nevoie doar de cumpărarea domniei de la Înalta Poartă a Imperiului Otoman, lucru pe care Mihalache a promis să-l rezolve. Când a ajuns în Capitală, aşteptând confirmarea Înaltei Porţi, Calache nu a făcut altceva în plus decât ce ştia – adică să mănânce, să bea și să doarmă. Nu i-a trecut prin cap să-și îndeplinească vrei îndatorire domnească și astfel a aruncat pe apa sâmbetei șansa obținută cu multă trudă de tatăl lui. De aici ar veni expresia „boala lui Calache”.

Ce înseamnă „boala lui Calache”

Boala lui Calache este lenea, trândăvia, echivalentul românesc al oblomovismului. „Îl știm pe Oblomov al lui Goncharov, care era leneșul prin excelență, inactivul, sedentarul, cel căruia nu îi plăcea să facă nimic.”, a explicat Radu Paraschivescu la „Vorbitorincii”.

„Oblomov”, apărut prima dată în anul 1859, este cel de-al doilea roman publicat de scriitorul rus Ivan Goncearov. Personajul principal este Ilici Oblomov, înfățișat ca întruparea finală a omului leneș, un personaj simbolic în literatura rusă din secolul al XIX-lea.

În acest roman, Oblomov este un nobil tânăr, generos, dar care pare incapabil să ia decizii importante sau să facă ceva de folos. De altfel, de-a lungul romanului, personajul își părăsește rar camera sau patul.

Totuși, alții consideră că „boala lui Calache” se referă la dorința de distracție sau dorința de a evada din cotidian și de a renunța la reguli și disciplină. O altă semnificație ar fi aceea de a i se pune pata cuiva să facă ceva neobișnuit.

„Boala lui Calache”, sursă de bancuri

Cert este că „boala lui Calache” a devenit sursă de bancuri. Dintr-unul dintre bancurile apărute se înțelege că expresia s-ar referi la o problemă de sănătate mintală:

„Un inspector soseşte la un spital de nebuni. Se duce cu directorul la primul etaj unde intră într-o cameră şi găsesc un nebun care dădea dintr-o mână. Inspectorul zice: – Ce are acest pacient? iar directorul: – Boala lui Calache. La al doilea etaj găsesc unul care dădea dintr-un picior şi suferea de aceeaşi boală.

La al treilea etaj văd unul care dădea din cap şi-l învârtea aiurea. Acela tot boala lui Calache avea. La al patrulea etaj văd unul care dădea din mâini şi din picioare şi din cap, la care inspectorul: – Acesta tot boala lui Calache are? Directorul: – Nu, acesta este Calache“.