Michelangelo, geniul care a dat lumii Capela Sixtină
Michelangelo a fost sculptor, pictor și arhitect, considerat la scară largă unul dintre cei mai mari artiști ai Renașterii și, fără îndoială, unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor.
Fără vreo exagerare, îl putem numi un geniu prin excelență, care prin intermediul operelor sale a demonstrat o combinație deosebită între realismul fizic, înțelegerea psihologică și intensitate, iar o astfel de armonie între elemente nu a mai fost întâlnită la altcineva.
Michelangelo la începutul vieții
Michelangelo Buonarroti s-a născut pe 6 martie 1475 în Caprese, Italia. Tatăl său lucra pentru guvern, iar la scurt timp după nașterea sa, familia s-a întors în Florența, orașul pe care Michelangelo avea să-l considere întotdeauna adevărata sa casă.
Florența era, în timpul Renașterii Italiene, un centru al artei și totodată un loc oportun pentru ca talentele înnăscute ale lui Michelangelo să se dezvolte. Mama acestuia a murit când pe când avea doar 6 ani, iar inițial tatăl său nu era de acord cu interesele fiului pentru artă.
La 13 ani, Michelangelo a fost ucenicul pictorului Domenico Ghirlandaio, iar un an mai târziu, talentul său a atras atenția celui mai important patron al artelor din Florența, Lorenzo de Medici.
Lorenzo i-a oferit lui Michelangelo invitația de a locui într-o cameră a palatului său, unde a fost influențat de cercul intelectual al acestuia. Și-a perfecționat tehnica sub îndrumarea lui Bertoldo di Giovanni, un colecționar de sculpturi antice romane și de asemenea un sculptor remarcabil. Michelangelo și-a exprimat geniul în multe și diverse domenii, dar s-a considerat întotdeauna un sculptor.
Cele mai celebre sculpturi ale lui Michelangelo
În 1498 Michelangelo lucra la Roma, când a primit o comandă ce avea să-i stabilească definitiv cariera de sculptor. Cardinalul francez Jean Bilheres de Lagraulas își dorea o statuie care să o înfățișeze pe Fecioara Maria cu fiul ei, mort în brațe; pe care avea să o folosească pentru a-și împodobi propriul mormânt.
Capodopera delicată a lui Michelangelo avea o înălțime de 175 cm și reprezenta două figuri extrem de complicate, pe care a reușit să le sculpteze dintr-un singur blog de marmură. Astăzi, la 500 de ani distanță, opera de artă continuă să atragă priviri la Bazilica Sfântul Petru.
La 3 ani distanță, Michelangelo s-a întors în Florența, iar în 1501 a fost contactat să creeze, tot din marmură, o figură masculină uriașă care avea să înfrumusețeze faimoasa catedrală a orașului, Santa Maria del Fiore. Michelangelo a ales să-l înfățișeze pe David din vechiul Testament, proiectându-l ca un erou literalmente mai mare decât viața, având peste cinci metri înălțime. Sculptura este considerată de cercetători aproape perfectă din punct de vedere tehnic și poate fi văzută la Galleria dell’Accademia.
Operele lui Michelangelo
În 1505, Papa Iulius al II-lea i-a comandat lui Michelangelo să sculpteze un mormânt uriaș, cu 40 de statui în mărime naturală, iar artistul a început lucrările fără să stea pe gânduri. Nu a putut însă să-și ducă lucrarea la capăt, deoarece prioritățile Papei s-au schimbat din cauza conflictelor militare și lipsei de fonduri. Michelangelo a fost nemulțumit, astfel că a părăsit Roma la auzul acestei vești.
Papa a dorit să se revanșeze față de Michelangelo, iar o nouă șansă a apărut în 1508, când Iulius l-a chemat înapoi la Roma pentru un proiect de pictură mai puțin costisitor, dar cel puțin la fel de ambițios. Michelangelo trebuia acum să-i reprezinte pe cei 12 apostoli pe tavanul Capelei Sixtine, o parte extraordinar de sacră a Vaticanului, reprezentând locul unde noii papi sunt aleși și încoronați.
Michelangelo nu a respectat întocmai planul lui Iulius al II-lea, în schimb pe parcursul a patru ani a pictat 12 figuri, șapte profeți și cinci sibile, în jurul marginii tavanului. Spațiul central l-a umplut cu scene din Geneză, cea mai faimoasă dintre acestea este Creația lui Adam, în care Dumnezeu și Adam își întind mâinile unul spre celălalt.
Finalul vieții lui Michelangelo
Printre celelalte capodopere ale sale se numără Moise (sculptură, finalizată în 1515); Judecata de Apoi (pictură, finalizată în 1534); și Ziua, Noaptea, Zorile și Amurgul (sculpturi, toate finalizate până în 1533).
După anul 1530 Michelangelo a scris poezii, iar aproximativ 300 dintre acestea sunt păstrate și disponibile în prezent. După ce a părăsit definitiv Florența în 1534, pentru a se stabili la Roma, artistul a scris multe scrisori lirice adresate către membrii familiei sale rămași în orașul care îi fusese casă pentru foarte mult timp.
A murit la vârsta de 88 de ani, ducând o existență cu mult mai lungă față de speranța de viață de la vremea respectivă.
O sculptură pe care o începuse pentru propriul mormânt la sfârșitul lui 1540 a rămas neterminată, dar este expusă la Museo dell’Opera din Florența, nu foarte departe de bazilica în care Michelangelo este înmormântat.