Viața impresionantă a fraților Grimm. Au sfidat un rege și au ajuns în exil

Frații Wilhelm și Jacob Grimm s-au născut în Germania la doar un an diferență în 1785, respectiv 1786, și sunt cunoscuți la nivel mondial pentru volumele lor de povești; cel mai probabil și tu ai măcar unul dintre volume acasă și le-ai citit în copilărie.

Cariera lor literară a însemnat însă mai mult decât volumele de povești; aceștia au fost niște adevărați activiști sociali, opunându-se schimbărilor de constituție nepotrivite și susținând mereu opinia publică în legătură cu deciziile mai puțin bune ale marilor conducători ai vremii.

Primul impas motivat politic din viața lor

Frații Grimm au petrecut mulți ani liniștiți la Kassel, dar acest lucru avea să se schimbe în momentul în care în anul 1829, din considerente politice, frații nu au fost promovați de către Electorul de Hessen-Kasel, după moartea unui coleg senior. Evident nemulțumiți de această decizie, cei doi frați s-au mutat la Universitatea din Göttingen, unde au fost numiți bibliotecari și profesori.

Aici, Jacob Grimm a început să lucreze la celebra sa lucrare ,,Mitologia Germană”, care era o combinație de poezie, basme și elemente folclorice, prin care se realiza o introspecție între credințele precreștine și superstițiile cunoscute la nivelul poporului germanic. Toate aceste elemente le contrasta cu mitologia clasică și creștinismul.

Tot la Göttingen, Wilhelm a publicat o ediție remarcabilă de epigrame ale poetului din secolul al XIII-lea, Freidank.

Perioada liniștită nu avea să dureze mult

Soarta avea să-i pună din nou la încercare pe Frații Grimm, în momentul în care Ernest Augustus, Duce de Cumberland, a devenit rege al Hanovrei.

Acesta a abrogat în mod autoritar Constituția din 1833, pe care o considera prea liberală.

La două săptămâni după declarația regelui, frații Grimm, împreună cu alți cinci profesori universitari, au trimis o scrisoare de tip protest Regelui Ernest Augustus, explicând că se simțeau legați de vechea constituție datorită jurământului pe care l-au depus. Răspunsul regelui nu a fost deloc unul pozitiv, acesta nu a acceptat o opinie diferită de a lui, așadar i-a demis din funcție, iar pe cei mai vocali trei profesori, inclusiv pe Jacob Grimm, i-a obligat să părăsească imediat Regatul Hanovrei.

Prin participarea la protest, frații Grimm au demonstrat în mod clar simțul responsabilității civile și sociale pe care ar trebui să-l aibă un reprezentant al mediului academic. Aceștia nu s-au ferit sub nicio formă să își prezinte convingerile liberale, indiferent de consecințele pe care au trebuit să le îndure pentru că voiau să tindă spre o evoluție din punct de vedere politic. În timpul celor trei ani în care s-au aflat în exil diverse instituții din Germania și alte țări europene apropiate, precum Belgia, Franța, Țările de Jos și Elveția au încercat să obțină serviciile fraților.

Un nou început la Berlin pentru frații Grimm

În 1840, Regele Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea i-a invitat pe frați să vină la Berlin pentru a fi membri ai Academiei Regale de Științe și pentru a ține prelegeri la Universitate.

Aici, cei doi frați au început cu adevărat munca la cea mai ambițioasă lucrare a lor, și anume, ,,Dicționarul German”. Acesta era un dicționar de mari dimensiuni, destinat utilizatorilor de limbă scrisă și vorbită, dar totodată reprezenta o lucrare de referință academică. În dicționar toate cuvintele germane au fost înregistrate cu variantele lor istorice, etimologie și dezvoltare semantică, iar utilizarea corectă a lor în limbajul specializat și cel cotidian era ilustrată prin citarea de expresii și proverbe.

Lucrarea a necesitat mai mult de două generații pentru a fi dusă la capăt, reprezentând bineînțeles o sarcină gigantică. ,,Dicționarul German” a fost terminat abia o sută de ani mai târziu. Jacob a trăit suficient pentru a vedea lucrarea ajungând la litera F, în timp ce Wilhem a prins în viață doar parcursul până la litera D.

Cercetările filologice ale lui Jacob au condus ulterior la o istorie a limbii germane. Acesta a revoluționat și modurile de scriere și ortografiere, a folosit pentru prima dată caractere romane în locul celor gotice și a pledat pentru scrierea substantivelor germane fără litere mari.

Ce a urmat și cum i-a găsit sfârșitul vieții?

Timp de aproximativ 20 de ani a lucrat în capitala Prusiei, fără griji financiare și respectați de ceilalți locuitori și membri ai universului academic.

La Berlin au participat inclusiv la Revoluția din 1848, de asemenea au luat parte activă la luptele politice din anii următori.

Jacob a încetat din viață în anul 1863, rămânând burlac, în timp ce Wilhelm s-a căsătorit și a avut patru copii, iar viața i s-a sfârșit în 1859.